Ioan 6:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁷ Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului. Căci pe El Și-a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ Lucrați nu pentru mâncarea care se alterează, ci pentru aceea care rămâne pentru viața eternă și pe care v-o va da Fiul Omului; pentru că El a fost marcat cu sigiliul Tatălui care este Însuși Dumnezeu.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viața veșnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul [său]”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁷ Să nu lucraţi pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne pentru viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului, căci Dumnezeu Tatăl L-a pecetluit pe El.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

Ioan 6:27 Mawu Ofanana

Psalmi 2:7

„Ce hotărăște Dumnezeu, Eu voi vesti, căci Mi-a vorbit În acest fel: „Ești Fiul Meu, Pe care azi L-am zămislit.

Psalmi 40:7

Atunci am zis: „Iată, sosesc! – În sulul cărții se găsesc Cuvinte scrise despre mine –

Proverbe 9:5

Au fost chemați și ei: „Veniți, Ca să mâncați din carnea mea Și al meu vin să-l puteți bea.

Qohelet 6:7

E toată truda omului, Doar în folosul gurii lui Și totuși, pofta, niciodată, Să și-o-mplinească, n-o să poată.

Isaia 42:1

Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.

Isaia 55:2

De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.

Ieremia 15:16

Cuvintele-Ți, când le-am primit, Îndată eu le-am înghițit, Căci bucuria și-o găsea, În ele-atunci, inima mea, Pentru că eu am fot numit După-al Tău Nume, negreșit, O Dumnezeu al tuturor, Precum și Domn al oștilor!

Habacuc 2:13

Al oștii Domn a pregătit Lucrul acesta, negreșit. Popoarele se ostenesc Doar pentru foc și se trudesc Degeaba neamurile-aflate Pe-ntreg pământul răsfirate.

Matei 17:5

Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”

Matei 25:46

Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”

Matei 3:17

Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”

Matei 6:19

„Comori, nu strânge pe pământ, Unde, amenințate sânt: De hoți, pot ele-a fi furate, Și de rugini pot fi mâncate.

Matei 8:20

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”

Marcu 1:11

Apoi, din cer, s-a auzit Un glas: „Ești Fiul Preaiubit! În Tine numai, Fiul Meu, Găsesc toată plăcerea, Eu!”

Marcu 9:7

Un nor, atuncea, a venit, Cu umbra i-a acoperit, Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”

Luca 3:22

În chip trupesc, de porumbel, Duhul venit-a peste El Și-un glas, puternic, răspicat – Atunci – din cer, a cuvântat: „Tu Îmi ești Fiul prea iubit: Plăcere-n Tine, Mi-am găsit!”

Luca 9:35

„El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați Și, întru totul, să-L urmați!”

Ioan 10:28

Veșnică viață, le dau Eu Și astfel, vor trăi mereu. Nu le va smulge nimenea, Nicicând, de-aici, din mâna Mea.

Ioan 11:42

Știam că Tu, neîncetat, M-asculți, dar Eu așa vorbesc, Norodului să-i dovedesc, Că Tu, pe Mine, M-ai trimis.”

Ioan 14:6

L-a privit blând și-apoi a spus, Pe înțelesul lor, pe față: „Cale și adevăr și viață, Sunt Eu! Și nimenea nu vine, La Tatăl Meu, decât prin Mine!

Ioan 15:24

Dacă-ntre ei n-aș fi făcut Lucrări, cum nimeni n-a putut A mai face asemenea, Atunci, păcate, n-ar avea. Acuma însă, le-au văzut Și iată că am început A fi urâți de ei: și Eu, Și-asemenea și Tatăl Meu.

Ioan 17:2

De Fiu, precum I-ai dăruit Putere, fără de măsură, Să domine orice făptură, Să poată ca să dăruiască Viața cea veșnică, cerească, Celor pe care, Tu i-ai dat, Și-n a Lui seamă, i-ai lăsat.

Ioan 3:15

Ca toți, care-n Numele Lui, Vor crede, viață, să primească Și-n veșnicie, să trăiască.

Ioan 3:33

Cel care, însă, a primit Vorbele Lui, adeverește Că Domnul, adevăr, rostește.

Ioan 6:40

Încă ceva, să mai știți voi: Tatăl Meu vrea, celui ce vede Pe Fiul și-apoi – în El – crede, Veșnică viață, să îi dea; Pe-acela, îl voi învia, În ziua de apoi.” Erau,

Ioan 6:47

Adevărat vă zic, căci cine Are încredere, în Mine, Va avea viață, tot mereu,

Ioan 6:51

De-aceea, vreau ca să se știe Că Eu sunt acea pâine vie, Ce-a pogorât din cer. Cumva, Dacă mănâncă cineva, Din ea, va viețui mereu. Pâinea aceasta-i trupul Meu Și pentru-a lumii viață-l dau.”

Ioan 6:53

Iisus a zis: „Adevărat Vă spun, că dacă n-ați mâncat, Trupul Fiului omului – Și n-ați băut sângele Lui – Nici viață, nu aveți, în voi.

Ioan 6:54

De-aceea-n ziua de apoi, Pe-acela am să-l învii Eu, Care-a mâncat din trupul Meu Și din al Meu sânge-a băut.

Ioan 6:58

Așa e pâinea cea cerească – Nu e ca mana ce-a hrănit Pe-ai voști’ părinți, care-au murit. Cel ce-o mânca pâinea cerească, De-a pururi are să trăiască.”

Ioan 6:62

Dacă pe Fiul omului, Îl veți vedea, la locul Lui, Urcând, precum a fost ‘nainte?…

Ioan 6:68

Când vorbele i-a auzit, Petru, mirat, a glăsuit: „Doamne, pe nimeni n-avem noi. La cine-am merge, înapoi? Numai La Tine, noi găsim Veșnica viață. Bine știm Că numai Tu poți să ne-o dai. Cuvintele ei, Tu le ai!

Ioan 8:18

Eu Însumi dar, mărturisesc, De Mine Însumi, iar apoi, Tatăl, cari M-a trimis la voi.”

Fapte 10:38

Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.

Fapte 2:22

„Voi toți, care sunteți veniți Aici, bărbați Israeliți, Să ascultați aste cuvinte Și-apoi, luați bine aminte, La tot ce eu vă voi fi spus. Pe-acel Nazarinean, Iisus, De Dumnezeu adeverit Prin semne ce le-a săvârșit Plin de putere, L-ați văzut. Minunile ce le-a făcut Domnul, prin El, de-asemenea. Voi știți și ce lucruri făcea, Căci El, pe față, a lucrat.

Romani 4:11

Tăierea împrejur – știți voi – Dată drept semn i-a fost, apoi, Ca o pecete ce-a-ntărit Neprihănirea ce-a primit Prin crezul ce l-a arătat, Pe când fusese netăiat. Și toate-acestea, fraților, Spre a fi tatăl tuturor Celor ce cred, dar netăiați, Sunt, împrejur, acum, aflați, Ca să le fie socotită – Și lor – credința dovedită, Neprihănire. Totodată,

Romani 6:23

Iată că moartea e lăsată, Pentru păcat, a fi drept plată. Însă, acum, darul pe care, Pentru noi, Dumnezeu îl are, E viața veșnică – v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.”

1 Corinteni 6:13

Mâncărurile s-au făcut Doar pentru pântec, și-i știut Că pântecul – la fiecare – Este făcut pentru mâncare. Acestea toate sunt vădite Că au să fie nimicite, De către Dumnezeu. Se știe, Că trupul nu-i pentru curvie, Ci, pentru Domnul, este el, Iar Domnu-i pentru trup, astfel.

1 Corinteni 9:2

Dacă, apostol, eu nu sânt, Al altora, de pe pământ, Știu bine, că măcar apoi, Apostol sunt, doar pentru voi. Pecete-n Domnu-mi sunteți mie, Pentru a mea apostolie.

2 Corinteni 4:18

Pentru că noi nu ne uităm La ce se vede, ci cătăm La lucrurile nevăzute; Căci cele ce pot fi văzute, Sunt lucrurile pieritoare, Pe când, cele nemuritoare, Cari veșnice se dovedesc, Acum, încă, nu se zăresc.”

Galateni 5:6

Căci în Iisus Hristos, tăiere – Sau dimpotrivă, netăiere – Cari, împrejur, se săvârșește, Nimic, nimic, nu prețuiește. Numai credința dovedită, Prin dragoste, e prețuită.

Deuteronom 30:13

Ea nu-i nici dincolo de mare, Ca să poți zice: „Cine, oare, Va trece marea, mai apoi, Să o aducă, pentru noi, Ca să putem s-o auzim Și-n urmă, să o împlinim?”

Filipeni 2:13

Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.

Coloseni 1:29

La ce trudesc, anume, eu, Ce fel de luptă port, mereu, După puterea Lui cea mare – După a ei măsură, care A fost, în mine, așezată, Și prin tărie se arată.”

Coloseni 2:22

Aceste lucruri – dragii mei – Cari sunt sortite la pieire, Odată cu-a lor folosire – Având temei, legi, pe măsură,

Coloseni 3:2

Gândiți-vă, neîncetat, La lucruri care-n ceruri sânt, Și nu la care-s pe pământ,

1 Tesaloniceni 1:3

Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte, De voi, ne-aducem noi, aminte, Și de lucrarea de credință Ce-o săvârșiți, cu sârguință, De osteneala arătată, În dragostea voastră curată, Precum și de nădejdea voastră – Pe care, în credința noastră – O țineți, cu tărie, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus!

2 Timotei 2:19

Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”

Evrei 12:16

Vegheați, necontenit, voi dar, Să nu se afle vreun curvar, Sau om de lume, printre voi, Precum a fost Esau apoi, Cari, pe-o mâncare, și-a vândut Dreptul de fiu întâi născut.

Evrei 4:11

Să ne grăbim dar, să intrăm Și în odihna Lui, să stăm. Mereu, s-aveți dar, grijă mare, Ca-n pilda de neascultare, Să nu se-ntâmple-apoi, cumva, Să cadă-n urmă cineva.

Iacov 1:11

Când zorii zilei au venit, Iar soarele a răsărit, Căldura lui dogoritoare Usucă iarba: a ei floare Se va desprinde în tăcere Și-ntreaga-i frumusețe piere. Așa e și cu cel bogat: Cu iarba e asemănat Și se va ofili, astfel, În drumurile lui, și el.

1 Petru 1:24

Ca iarba, e orice făptură, Iar slava ei e pe măsură: Ca floarea ierbii se vădește. Dar iarba, toată, se-ofilește, Iar floarea, jos, are să-i cadă Și nimenea n-o s-o mai vadă.

2 Petru 1:17

Căci din înaltul cerului, Slavă și cinste a primit, Atuncea când s-a auzit Glasul acel, deasupra Lui, Venit din partea Tatălui – Venit chiar de la Dumnezeu, Mărturisind: „E Fiul Meu Acesta, și Mi-e prea iubit. În El, plăcerea, Mi-am găsit”.