Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 6:2 - Biblia în versuri 2014

2 O gloată mare L-a-nsoțit, Văzând cum i-a tămăduit Pe suferinzi, semne făcând, Pe toată lumea minunând.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 După El venea o mare mulțime de oameni, pentru că vedea minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Îl urma o mulțime mare, pentru că văzuse semnele pe care le făcuse cu bolnavii.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Îl urma o mulţime mare, fiindcă vedeau semnele pe care le săvârşea cu cei bolnavi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 6:2
19 Mawu Ofanana  

Iisus, ca unul ce știa Pe fiecare ce gândea, Din locu-acela, a plecat. Multe noroade L-au urmat. Pe mulți, El i-a tămăduit


Multe noroade au venit, Așa încât a trebuit Ca să se urce și să șeadă Într-o corabie, să-l vadă Gloata, cari țărmul a-mpânzit.


Când din corabie-a ieșit Și spre mulțime a privit, Iisus a fost înduioșat, Iar pe bolnavi, i-a vindecat.


Când, de pe munte, a plecat Iisus, norodul L-a urmat.


Dar omul, cum L-a părăsit, În gura mare, a vestit Tot ceea ce s-a petrecut. Astfel, Iisus n-a mai putut Să mai pătrundă în cetăți – Precum făcuse-n alte dăți – Ci în pustietate sta Și-acolo, lumea-L căuta.


Mulțimea i-a văzut plecând, Și-a mers, în urma lor, iar când,


Atunci, pe loc, a fost chemat Soborul. Când s-au adunat Toți, preoții cei mai de seamă Și Farisei-au zis, cu teamă: „Ce facem, oare, oameni buni, Căci Acest om, multe minuni, A săvârșit? În acest fel,


Cu-atât mai mult, norodu-acel Ieși-n a Lui întâmpinare, Cuprins de o uimire mare.


Măcar că semne a făcut, Printre Iudei, ei n-au crezut, Nici chiar atuncea, în Iisus,


În acest fel, au început Minunile, ce le-a făcut Iisus, în Cana Galileea. Și-a arătat, în vremea ‘ceea, Slava, iar ucenicii Lui, Crezură-n Fiul omului.


La acel Paște, când Iisus, Pân’ la Ierusalim, S-a dus, În al Său Nume, mulți crezură, Căci semnele, I le văzură.


Semne, mulțime, a făcut Iisus, dar nu tot s-a trecut,


Acesta merse, la Iisus, Noaptea, în taină, și I-a spus: „Învățătorule, știm bine, Că Dumnezeu este cu Tine, Că de la Domnul, ai venit. Lucrul acesta e vădit, Căci nimeni nu ar fi putut, Să facă, tot ce ai făcut, Neînsoțit de Dumnezeu.”


Oameni-acei, când au văzut, Minunea care s-a făcut Atunci – sub ochii lor – au spus, În acest fel, despre Iisus: „Este proroc, cu-adevărat! E Cel ce-n lume-i așteptat!”


Norodul, cari pe țărm rămase, La malul mării observase Doar o corabie, că sta, Iar ucenicii, pe-aceasta Se îmbarcară și s-au dus – Doar ei numai – fără Iisus.


La ei și-a zis: „Adevărat, Vă spun, că voi Mă căutați, Nu pentru că vreți să aflați Semne din cer – ieri le-ați văzut; Însă, ceea ce va plăcut, Pâinea a fost, ce Eu v-am dat, Din care, voi v-ați săturat.


„Ce semne faci Tu? Să vedem, De vrei, în Tine, să credem! Tu ce lucrezi? Precum se știe,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa