Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 5:39 - Biblia în versuri 2014

39 Scripturile, le cercetați, Căci – viață veșnică – sperați, În ele, a găsi. Ei bine, Ele mărturisesc, de Mine!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

39 Voi cercetați Scripturile deoarece credeți că în ele aveți viață veșnică, dar tocmai acestea sunt cele care mărturisesc despre Mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Voi studiați minuțios Scripturile, considerând că în ele aveți (prezentată) viața eternă. Dar tocmai acestea conțin afirmații despre Mine!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 Voi cercetați Scripturile, căci credeți că aveți în ele viața veșnică. Și tocmai ele dau mărturie despre mine.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

39 Cercetaţi Scripturile, fiindcă socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică: dar şi acestea dau mărturie pentru Mine

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 5:39
51 Mawu Ofanana  

Doar în Legea Domnului – Bucuria, și gândește, Ne-ncetat, la Legea lui.


Al Tău Cuvânt Îl voi avea Pus bine, în inima mea, Să nu ajung ca să greșesc Și-n contră-Ți să păcătuiesc!


Este ca roua cea pe care Numai Hermonul o mai are, Ca roua care – bunăoară – Iată că din Sion pogoară, Căci doar acolo, Dumnezeu Dă binecuvântări mereu Și slobozește apa vie, A vieții, pentru veșnicie.


Ai să-mi dezvălui – negreșit – Mereu, care-i a vieții cale. Știu că-naintea feței Tale Se află bucurii nespuse, Iar desfătările ce-s puse La dreapta Ta, pe veșnicie Făcute-au fost ele să ție.


Viață el Ți-a cerut și iată Că viață îi fusese dată. I-ai dăruit, cu bucurie, O viață lungă, pe vecie.


Izvorul vieții e la Tine. Lumina care-n lume vine, Noi – cei cari pe pământ suntem – Numai prin Tine o vedem.


Aminte ia, la tot ce-ți spun: O candelă e sfatul bun, Lumină e învățătura. Îndemn, mustrare, sunt măsura Și calea vieții. Ocrotit


Cătați în cartea Domnului, Ca să aflați cuvântul Lui! Nimic nu are să lipsească, Ci totul o să se-mplinească, Căci Dumnezeu a poruncit Lucrul acesta, negreșit. Sălbăticiunile-au să vie În acest loc, de prin pustie, Căci Duhul Domnului e Cel Ce va lucra în acest fel.


La lege și la mărturie!” Ascultați! Bine să se știe Că de nu veți răspunde-astfel, Zorii, peste poporu-acel, Nicicând nu au să mai răsară!


Sunt rușinați cei înțelepți Și se arată-adânc uimiți Pentru că-s prinși și umiliți. Ei au nesocotit, mereu, Cuvintele lui Dumnezeu. Și-atunci, ce fel de-nțelepciune Au izbutit ca să adune?


Mulți dintre-aceia care sânt Adormiți – astăzi – în pământ, Se vor trezi. Uni-au să vie Ca să trăiască-n veșnicie, În timp ce alții vor obține Numai ocară și rușine Cari veșnice se dovedesc.


Iisus le-a zis: „Vă rătăciți, Scriptura, pentru că n-o știți! Nici nu cunoașteți – vă spun Eu – Puterile lui Dumnezeu.


Când au sfârșit ei să vorbească, Iisus le-a zis: „Voi n-ați citit, Ceea ce Moise-a poruncit?”


Dar, oare, voi n-ați auzit, Sau în Scriptură, n-ați citit Faptul acesta, niciodată, Că „Piatra ce-a fost lepădată De meșterii zidari, e-adusă Și-n capul unghiului e pusă,


Avram i-a zis: „Asta, nu poci. Pe Moise-l au și pe proroci. Trebuie să-i asculte doar, Și vor scăpa de-acest amar.”


Avram răspunse: „Fiul meu, Dacă de Moise – îți spun eu – Și de proroci, n-au ascultat, Atunci, chiar dacă, înviat, Unul din morți, are să fie – Și-apoi, la ei, are să vie, Spre a vorbi cu fiecare – Nu va găsi, la ei, crezare!”


„O, ce nepricepuți sunteți! Inimi zăbavnice aveți” – Blând, i-a mustrat Domnul Iisus – „Când trebuia, ceea ce-au spus Prorocii, ca să fi crezut.


A început de-a povestit, De prin Scripturi, și-a tălmăcit – Chiar de la Moise începând Și până la proroci mergând – Tot ce se referea la El.


Apoi, El, ucenicilor, Le-a zis: „Iată ce vă spuneam, Pe când – cu voi – Eu mai eram: Căci ceea ce prin Psalmi s-a scris, Ceea ce-n Lege, Moise-a zis, Tot ce proroci-au prorocit De Mine, trebuie-mplinit.”


Se duse la Natanael, Zicând: „Noi L-am găsit pe-Acel, De care, Moise ne-a vorbit, În Lege, și ne-au prorocit Proroci-atuncea, când au spus, Despre-un Nazarinean – Iisus – Cari este al lui Iosif fiu! Iată, să te-nștiințez, eu viu!”


Dar e un Altul care vine, Mărturisindu-vă, de Mine, Și-această mărturie, dată De El, este adevărată.


Acum, voiesc să se mai știe, Că o mai mare mărturie – Decât a lui Ioan – am Eu, Căci Tot ce-Mi dete Tatăl Meu – Lucrări pe cari le săvârșesc – De Mine, vă mărturisesc. Pentru-a pricepe orișicine, Că Tatăl M-a trimis, pe Mine,


Totuși, la Mine, nu veniți, Ca astfel, viață, să primiți!


Dacă, pe Moise, chiar l-ați crede, Voi, și pe Mine-atunci, M-ați crede, Căci el, în cele ce va scris, De Mine, tot mereu, va zis.


Ei i-au răspuns c-o întrebare: „Nu ești, din Galileea, oare? Tu cercetează – de nu crezi – Și-atuncea, singur, ai să vezi, Că niciodat’, din acel loc, Nu a ieșit nici un proroc.”


Căci cei de la Ierusalim, Pe Domnul, nu L-au cunoscut. Astfel, prin ceea ce-au făcut, Prin faptul că L-au osândit Chiar pe Iisus, au împlinit Cuvintele prorocilor, Care – știți bine, fraților – Că sunt citite, ne-ncetat, În sinagogă, la Sabat.


Iudei-aceștia i-au primit, Căci inimi mai alese-aveau, Decât cei care se aflau Pe la Tesalonic. Apoi, Ei au primit, de la cei doi, Cuvântul. Râvnă dovedeau, Scripturile, când le citeau, Voind să vadă, lămurit, De-i drept tot ce li s-a vestit.


Te-ntreb Agripa, împărate: Crezi în proroci? Știu, prea-nălțate, Căci crezi, iar asta-i foarte bine.”


Așa cum a făgăduit Prin toți cei care-au prorocit Despre aceste-nvățături, Mereu, prin Sfintele Scripturi.


Vă spun dar, vouă, spre știință, Cum că al lor folos e mare. Întâi, o importanță are Faptul că neamului Iudeu, Cuvintele lui Dumnezeu, Date i-au fost, de la-nceput.


„Domnul, în vremea care vine, Ridică un proroc, ca mine, Din rândul tău – dintre-ai tăi frați – Iar voi, de el, să ascultați!


De-aceea, un proroc, ca tine, Eu le ridic, din rândul lor. El le va spune, tuturor, Tot ce voi porunci, mereu, Pentru că-n a sa gură, Eu, Cuvântul Meu adevărat, Am să-l așez, neîncetat.


Lucruri care ascunse sânt, Sunt ale Domnului Cel Sfânt – Căci al nost’ Domn și Dumnezeu Le ține, pentru El, mereu; Iar cele ce-s descoperite Sunt pentru noi, doar, dăruite, Pentru copiii ce-au să vie Pe urma noastră – pe vecie – Spre a-mplini și-a înțelege Cuvântul scris, în astă lege.”


Aceste lucruri arătate, Nu sunt fără însemnătate, Căci ele vă privesc pe voi Și toată viața voastră-apoi, În țara ‘ceea minunată Cari are să vă fie dată – Așa cum Domnul are-n plan – Când veți păși peste Iordan. Atunci când o să stăpâniți Țara pe care-o moșteniți, Păzind poruncile primite, Vă vor fi zilele lungite.”


Cuvântul lui Hristos apoi, Cu toată-nțelepciunea-n voi, Vreau, din belșug, să se găsească, Și-n inimi, să vă locuiască. Necontenit, vă întăriți Și, între voi, vă sfătuiți Cu psalmi și cu cântări cerești – De laudă – duhovnicești, Cu mulțumiri, cântând, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu.


Dar ei voiau, mâna să pună Pe-o patrie – cu mult mai bună – Cari nu-i o țară pământească, Ci e o patrie cerească. De-aceea, nici lui Dumnezeu Nu-I e rușine ca, mereu, Să fie Dumnezeul lor, Aflat în fața tuturor, Și o cetate-a pregătit, Pentru ai săi, El, negreșit.


Femeile, vii și-au primit, ‘Napoi, pe cei ce le-au murit; Unii n-au vrut să se supună, Căci o-nviere, mult mai bună, Au urmărit să dobândească, Și-atunci, n-au vrut ca să primească, Deloc, să fie izbăviți, Răbdând să fie chinuiți.


La cartea legii, să veghezi: Din gură, să n-o-ndepărtezi Cătând să faci tot ce s-a scris, Tot ceea ce, prin ea, v-am zis. Atunci vedea-vei că se poate, Izbândă, să primești în toate, Și astfel doar, ai să poți spune Că ai lucrat cu-nțelepciune.


Atunci, în mare grabă – eu – Jos, la pământ, m-am aruncat, Vrând, lui, să mă închin, îndat’. Dar el mi-a zis: „Să te ferești, Așa ceva, să făptuiești! Un lucru vreau, să îl știi bine: Și eu sunt slujitor, ca tine – Ca ai tăi frați – și ne-ndoios, Țin mărturia lui Hristos. Lui Dumnezeu, necontenit, Să te închini tu, negreșit! (Căci duh este – de prorocire – A lui Iisus mărturisire.)”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa