Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 5:35 - Biblia în versuri 2014

35 Ioan era lumina trează, Care, puternic, luminează, Iar voi, cu toți, ați vrut să fiți, De-a lui lumină-nveseliți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 El era candela care ardea și strălucea și voi ați vrut să vă veseliți pentru un ceas la lumina lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Ioan era acea lumină aprinsă de care ați vrut să beneficiați temporar.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 El era făclia care arde și luminează, iar voi ați voit să vă bucurați un ceas la lumina lui.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

35 Ioan era făclia ce arde şi luminează, iar voi aţi vrut să vă bucuraţi o vreme de lumina lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Ioan era lumina care este aprinsă și luminează și voi ați vrut să vă veseliți câtăva vreme la lumina lui.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 5:35
18 Mawu Ofanana  

Ișbi-Benob a fost zărit De Abișai, care-a venit În mare grabă, de îndat’, Să-l sprijine pe împărat. Pe Filistean, el l-a ucis Și-apoi, oamenii săi au zis Către-mpărat: „Dă-te-napoi! Să nu mai ieși, nicicând, cu noi – Ca să te lupți – ca nu cumva, Să te omoare cineva! Păzește-te dar, căci altfel, Ne stingi lumina-n Israel!”


Fiii lui Israel priveau La fața lui și se temeau, Văzând ce tare strălucea. Moise, atuncea, își punea Marama și-o purta mereu, Până intra la Dumnezeu.


Și iată că ei vin, grămadă, Voind, în față, ca să șeadă, S-asculte ceea ce vorbești. Dar vorbele ce le rostești, Ei nu vor să le împlinească. Doar dulce, știu ca să vorbească, În timp ce inimile lor Se lasă pradă poftelor.


Dar înțelepții strălucesc, Cu strălucirea cea pe care Doar cerul necuprins o are. Aceia cari vor da povețe Și cari pe mulți o să-i învețe Să umble în neprihănire, Vor dobândi o strălucire Asemeni stelelor și deci, Vor străluci în veci de veci.


Adevărat vă spun: toți cei Născuți vreodată din femei, Decât Ioan, n-au fost mai mari. Să știți, însă, că acel cari – În ceruri – este cel mai mic, Mai mare-i decât el. Vă zic:


Că gloata l-a crezut proroc Pe-acel Ioan. Deci, nu e loc, Să spunem că botezul lui Vine din partea omului.


Când vorbele i-au auzit, Mulțime de Iudei, la el; Și din Ierusalim, la fel, Noroadele îl îmbulzeau. Păcatele-și mărturiseau Și-n apa râului Iordan, Primeau botezul lui Ioan.


Căci împăratul se temea, De el, fiindcă l-a găsit A fi un om neprihănit Și sfânt. Când vorba-i asculta, În cumpănă, pe gânduri, sta, Și încerca să-l ocrotească, Neștiind ce să hotărască.


Adevărat vă spun, căci cei Născuți vreodată din femei, Decât Ioan, n-au fost mai mari. Să știți, însă, că acel cari – În ceruri – este cel mai mic, Mai mare-i decât el. Vă zic,


Vorbele Lui, Îl părăsiră Mulți dintre cei ce L-au urmat, Până atunci, neîncetat.


Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa