Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 5:18 - Biblia în versuri 2014

18 Iudeii, când L-au auzit, Și mai mult, moartea, I-au dorit, Pentru că El a dezlegat, Ziua lor, sfântă, de Sabat, Și pentru că zicea, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu, Făcându-Se – prin vorba Lui – Deopotrivă, Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Tocmai de aceea iudeii căutau și mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua de Sabat, ci mai vorbea și despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său, făcându-Se astfel deopotrivă cu Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Intenția lor de a-L omorî era motivată nu numai de faptul că încălca regulile zilei de Sabat, ci și de pretenția Lui că Dumnezeu I-ar fi Tată, declarându-Se astfel egal cu Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Pentru aceasta, iudeii căutau și mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

18 Pentru aceasta iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua sâmbetei, dar Îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl Său, făcându-se pe Sine egal cu Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Tocmai de aceea căutau și mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său și Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 5:18
21 Mawu Ofanana  

„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,


Din Lege, încă, n-ați aflat Cum că Sabatul e călcat, În Templu, de preoți? Știați? Și totuși, sunt nevinovați.


Iată ce a mărturisit Ioan, atunci, când au venit – La el – și preoți și Leviți, De la Ierusalim sosiți, Ca să-l întrebe: „Cine ești?”. Când i-a văzut pe toți acești,


Eu și cu Tatăl, una sânt!”


„Nu pentru o lucrare bună” – Ziseră ei – „vor toți, să pună, Mâna, pe pietre, ca – în Tine – Să dea, precum Ți se cuvine, Ci pentru faptul că hulești, Când Tu – un om – Te-asemuiești Cu Dumnezeu! Ai îndrăznit, Chiar Dumnezeu, de Te-ai numit!”


Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus: „Cineva, dacă Mă iubește, Cuvintele, Mi le păzește Și astfel, el va fi iubit, De al Meu Tată. Negreșit, Atunci, la el, vom merge Noi, Să locuim cu el apoi.


„De-atâta vreme sunt aici, Și nici voi, ai mei ucenici” – Le-a zis El – „nu M-ați cunoscut? Cel ce Mă vede, L-a văzut Pe Tatăl. Cum zici, „Ne arată, Acuma dar, pe al Tău Tată”?


„Luați-L voi!” – zise Pilat – „Căci, nici o vină, n-am aflat, În El!” Iudei-au spus apoi: „O Lege, însă, avem noi Și, după Lege, omu-Acel E vrednic ca să moară! El, Pe Sine, S-a făcut, mereu, Că Fiu Îi e, lui Dumnezeu!”


Omul acel, iute, s-a dus, Spunând, la toți, cum că Iisus E Cel care l-a vindecat.


Iudeii, de cum au aflat, L-au urmărit, fără-ncetare, Cătând prilej, să Îl omoare, Căci își făcea, lucrarea Lui, În zilele Sabatului.


Iisus le spuse: „Tatăl Meu Lucrează, pân-acum; iar Eu, Tatălui Meu, M-alăturez Și-asemeni Lui, și Eu lucrez.”


Pentru ca toți să Îl cinstească, Pe Fiu, și să Îl prețuiască, Precum, pe Tatăl, Îl cinstesc. Cei cari, pe Fiu, nu-L prețuiesc, Îl necinstesc – v-o spun deschis – Pe Tatăl, care L-a trimis.


Iisus a părăsit Iudeea Și S-a-ndreptat spre Galileea, Iudeii vrând să Îl omoare.


Nu v-a dat Moise, Legea? Cine, Această Lege, o mai ține? Să-Mi spuneți dar, de ce voiți, Acuma, să Mă omorâți?”


„Când, singur, M-aș slăvi, vă zic, Că slava Mea n-ar fi nimic” – Spuse Iisus – „dar Tatăl Meu – Cărui, al vostru Dumnezeu Îi ziceți voi – El Mă slăvește.


Iisus le-a zis: „Luați aminte, Căci Eu sunt mai de dinainte De a se naște-Avram, al vost’. Da, da, ‘naintea lui, am fost!”


Măcar că al lui Dumnezeu Chip, îl avea, El n-a luat, Ca pe un lucru de-apucat, Faptul că El se dovedea, Cu Dumnezeu, asemenea,


„Apoi, un râu, eu am văzut, Iar apa lui, mi s-a părut A fi de-o limpezime care, Numai cristalul o mai are. Aceasta era apa vie, Ieșind din jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-al Mielului, mereu.


Precum că nu va fi nimic Vrednic să fie blestemat, În locu-acela, niciodat’. Mereu, acolo o să fie Aflat scaunul de domnie, Pe care șade Dumnezeu Și Mielul Său. Astfel, mereu, De ai Săi robi, va fi slujit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa