Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 5:14 - Biblia în versuri 2014

14 Mult mai târziu, Domnul Iisus, La Templu, l-a aflat și-a spus: „Iată că sănătos tu ești. De-acum, să nu păcătuiești, Să nu te-atingă vreo urgie Și mult mai rău, apoi, să-ți fie!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 După acestea, Isus l-a găsit în Templu și i-a zis: ‒ Iată că te-ai făcut bine! Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva și mai rău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Apoi Isus l-a găsit în Templu și i-a zis: „Ai devenit sănătos. Acum, ai grijă să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 După acestea, Isus l-a găsit în templu și i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuiești niciodată, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 După acestea, Iisus l-a găsit în Templu şi i-a spus: „Iată, acum te-ai făcut bine. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 După aceea, Isus l-a găsit în Templu și i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 5:14
23 Mawu Ofanana  

Pe când era mai strâmtorit Ahaz, iar, a păcătuit Față de Domnul, căci s-a dus


Dar când odihnă au avut Din nou, cu toți au început, Legea, de-a nu Îți asculta Și-a face rău în fața Ta. Atuncea, Tu i-ai părăsit Și-ai lor vrăjmași i-au stăpânit. Iarăși, la Tine au strigat, Iar Tu, din nou, i-ai ascultat, Căci îndurare ai vădit, Pentru că iar i-ai izbăvit. De multe ori, poporul Tău Față de Tine-a făcut rău. Dar Tu, mereu, l-ai ajutat.


De Domnul fost-am pedepsit, Dar ca să mor n-a-ngăduit.


Iar ale Lui porunci, mereu, În a mea față s-au aflat. De-asemeni, nu m-am depărtat, Nicicând, de legea Domnului.


Vrăjmașul m-a înconjurat, Dar iată că mi s-a-nălțat Capul, acum, deasupra lui. Jertfe, în cortul Domnului, Am să aduc – să-I mulțumesc – Pe cari am să le dăruiesc În glas de trâmbițe. Mereu, Laude-I cânt lui Dumnezeu.


O Doamne, Dumnezeul meu, Arată-mi mila Ta, mereu! Tu vezi ticăloșia-n cari, Dușmanii mei cei mulți și mari, Acum, pe mine, m-au adus. Ridică-mă, o Doamne, sus! Ia-mă de la acele porți Care-i veghează pe cei morți,


Că Dumnezeu m-a mântuit! De-aceea, cât voi fi trăit, Din instrumente voi cânta Și-n Casa Domnului voi sta.”


Dar Ezechia l-a-ntrebat: „Ce semn are să-mi fie dat Mie, din partea Domnului, Că pot să merg la Casa Lui?”


Acesta să îl cerceteze. De-n piele s-a mai adâncit Pata, iar părul s-a albit, El trebuie să îl declare Drept necurat, pentru că are Rană de lepră-n buba lui.


După acestea, voi vedea, De ascultați, de vorba Mea; Iar dacă împotrivă-Mi stați Și nu vreți să Mă ascultați,


Când cineva – prin voia lui – Jertfă de laudă, va vrea, Lui Dumnezeu, ca să Îi dea, Va trebui să aibă știre, Că jertfa pentru mulțumire, De care este însoțită, Urmează a fi dăruită Cu niște turte-amestecate Cu untdelemn și frământate. Ele să fie nedospite Și să mai fie însoțite, Apoi, și de plăcinte care Vor fi din a făinii floare Ce, cu ulei, a fost stropită. Din coca lor – tot nedospită – Să facă turte, după care, Stropite fi-vor fiecare, Cu untdelemn. Pe lângă ele –


El, șapte duhuri, o să ia, Care vor fi asemenea Cu el, sau poate chiar mai rele. Va reveni-nsoțit de ele, Și-n casă au să locuiască. Are să se-nrăutățească A gazdei stare, de-astă dată Fiind mai rea ca prima dată. Cu acest neam viclean, mișel, Se va-ntâmpla-n acelaș’ fel”.


Văzând credința lor, a spus Mântuitorul: „Sunt iertate, Toate-ale tale mari păcate!”


El n-a răspuns – căci n-a știut – Pentru că Domnul, nevăzut, Făcutu-S-a, din locu-acel, După ce-l vindecă, pe el.


Printre bolnavi, atuncea, fuse, Un biet olog care zăcuse Treizeci și opt de ani, săracul, Fără ca să își afle leacul.


„Nimeni, o Doamne! Au ieșit Cu toți afară” – zise ea. „Atuncea, nici Eu, fiica Mea, Nu te-osândesc. Să te păzești: De-acum, să nu păcătuiești!”)


Ajunge dar, că în trecut, Voi ați trăit și ați făcut Doar voia Neamurilor, care Nu-i alta, decât desfrânare, Poftă, ospețe și beție, Chefuri cu multă veselie, Și idolești slujiri vădite, Cari toate-s neîngăduite.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa