Ioan 4:36 - Biblia în versuri 2014

³⁶ Cel care seceră, primește Plată și roade-agonisește, Pentru o viață-n veșnicie, Să aibă, astfel, bucurie, Atât cel care-a semănat, Precum și cel ce-a secerat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁶ cel ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁶ Cine seceră, este retribuit și adună recolte pentru viața eternă; pentru ca atât Cel care seamănă, cât și cel care seceră, să experimenteze bucurie în același timp.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁶ secerătorul își primește plata și adună roadele spre viața veșnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁶ Cel care seceră primeşte plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, aşa încât şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁶ Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.

Ioan 4:36 Mawu Ofanana

Proverbe 11:18

Înșelător câștig primește Cel rău; celui cari răspândește Neprihănirea, îi e dată Dreaptă și-adevărată plată.

Proverbe 11:30

Neprihănit e-al vieții pom; Când înțelept este un om, Suflete multe dobândește.

Daniel 12:3

Dar înțelepții strălucesc, Cu strălucirea cea pe care Doar cerul necuprins o are. Aceia cari vor da povețe Și cari pe mulți o să-i învețe Să umble în neprihănire, Vor dobândi o strălucire Asemeni stelelor și deci, Vor străluci în veci de veci.

Matei 19:29

Acel om care va lăsa Pe tatăl sau pe mama sa, Sau frați, sau case, sau surori, Neveste, holde, sau feciori – Pentru-al Meu Nume – însutit Are să fie răsplătit, Iar viața lui vremelnică, Schimbată-n viață veșnică.

Ioan 3:36

Cel care crede-n al Său Fiu, În vecii vecilor, e viu, Căci viață veșnică primește; Dar cel care-L nesocotește – Deci nu crede în Fiul Lui – Simți-va mâna Domnului, Cum îl apasă, cu mânie, Și șters, din viață, va să fie.”

Ioan 4:14

Însă, din apa ce-o dau Eu, Acela care o să bea, În veac, nu va simți setea, Căci apa Mea se va preface – În cel care o bea și-i place – Într-un izvor ce-o să țâșnească În viața veșnică, cerească.”

Ioan 5:24

Adevărat spun – Domnul vede – Celui ce-ascultă și-apoi crede, Cuvintele care le-am zis, Crezând în Cel ce M-a trimis, Veșnica viață-i va fi dată Și nu vine, la judecată.

Romani 1:13

Multe momente au fost când, Iată, că am avut de gând Ca să ajung până la voi Și să culeg vreun rod apoi, Așa precum am mai făcut Cu alții, însă, n-am putut. De câte ori am încercat, Fost-am, mereu, împiedicat.

Romani 2:7

Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea.

Romani 6:22

Acuma dar, când vă găsiți, De tot păcatul, izbăviți – Și ați ajuns a fi, mereu, Robi numai pentru Dumnezeu – Ați dobândit – ca rod – sfințirea Și-apoi, în urmă, nemurirea, Căci viața cea vremelnică Se varsă-n viața veșnică.

Romani 6:23

Iată că moartea e lăsată, Pentru păcat, a fi drept plată. Însă, acum, darul pe care, Pentru noi, Dumnezeu îl are, E viața veșnică – v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.”

1 Corinteni 9:17

Dar dacă lucru-acesta-l fac, De bună voie, după plac, Atuncea știu că o răsplată, Urmează ca să-mi fie dată. Chiar dacă nu mi-ar fi plăcut – Și-n silă, eu l-aș fi făcut – Ar fi tot o isprăvnicie, Care, îmi este dată, mie.

1 Corinteni 9:18

Care-i, atunci, răsplata mea? Este ca Evanghelia, Fără de plată, s-o vestesc Și-apoi, să nu mă folosesc, De dreptul care este-al meu Și-n Evanghelie, îl am eu.

1 Tesaloniceni 2:19

Cine-i nădejdea ce-o simțim, Ori bucuria ce-o primim, Sau cine e cununa care, A noastră slavă, doar o are? În fața lui Iisus, apoi, Nu sunteți, toate-acestea, voi? Nu ne sunteți, mândrie, oare, Atunci când Domnul va apare?

1 Timotei 4:16

Atent să fii, la a ta cale, Și-asupra-nvățăturii tale, Pe care-acuma, tu o ai Și pe cari, altora, o dai. În aste lucruri, tot mereu, Să stăruiești dar, dragul meu, Căci numai astfel – negreșit – Tu vei ajunge mântuit, Iar mântuire-or căpăta Și cei ce te vor asculta.”