Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 4:22 - Biblia în versuri 2014

22 La ce cunoașteți, v-ați rugat Cu toții; noi ne-am închinat, La ceea ce am cunoscut. Dar este bine de știut Un lucru, pentru orișicine, Și-anume: mântuirea vine, De la Iudei. Însă-n curând

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 (Acum,) voi nu cunoașteți la ce vă închinați, iar noi ne închinăm la ce cunoaștem; pentru că salvarea vine de la iudei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Voi adorați ceea ce nu cunoașteți. Noi adorăm ceea ce cunoaștem, pentru că mântuirea vine de la iudei.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 4:22
20 Mawu Ofanana  

În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.


Au mers dar, la aceia cari Peste familii sunt mai mari – Precum și la Zorobabel – Și le-au vorbit în acest fel: „Venim, pentru că vrem și noi, Să construim, acum, cu voi, O casă pentru Dumnezeu, Căci jertfe I-am adus, mereu, Din vremea-n cari Esar-Hadon Era-n Asiria, pe tron, Căci el e cel ce ne-a mutat Și-apoi aici ne-a așezat.”


Lui Iacov, i-a descoperit Cuvântul Său. A dăruit Legi și porunci, lui Israel.


El, pentru-ntregul Său popor, E Domnul izbăvirilor. De grijă, El o să ne poarte Și-apoi ne va scăpa de moarte.


Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.


Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.”


Toate popoarele – la fel – Spre munte, au să se grăbească Și-n acest fel au să vorbească: „Haideți cu toți să ne-adunăm Și către munte să plecăm, Căci e muntele Domnului! Să mergem dar, la Casa Lui, La Casa Celuia pe care, Drept Dumnezeu, Iacov Îl are! Haidem, ca să ne dea povețe Și-ale Lui căi să ne învețe!” Căci din Sion are să vie Legea și, după cum se știe, De la Ierusalim, Cel Sfânt, Își va trimite-al Său cuvânt.


Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”


Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!


El va vesti, neamurilor, Iertare a păcatelor, În al Său Nume – prin credință – Dată în dar, prin pocăință, De la Ierusalim plecând Și-ntreaga lume cuprinzând.


Și, prin cetate, mă uitam, Atent, la locurile care Le aveți voi, pentru-nchinare. Descoperit-am așadar, În drumul meu, chiar și-un altar, Pe care-i scris, cum am văzut, „Pentru un Domn necunoscut”. Ei bine, ceea ce cinstiți Cu toții, dar fără să știți, Tocmai aceea, vestesc eu.


Să știți dar, toți, că Dumnezeu Nu ține-n seamă, ce-a făcut Omul, atunci când n-a știut. El iartă deci, orice ființă, De vremile de neștiință, Însă, acum, oamenilor, Le poruncește, tuturor, Degrabă, să se pocăiască Oriunde-ar fi să se găsească.


Domnul, pe Robul Său, Iisus, Trimisu-L-a – precum a spus – Întâi la voi, ca să lucreze Și să vă binecuvinteze; Să vă întoarceți înapoi De la fărădelegi apoi.”


Nu te făli, față de cele Cari fost-au prime rămurele. Căci n-ai de ce să te fălești – Să știi – fiindcă nu tu ești Cel care, rădăcina, ține, Ci ea te ține și pe tine.


Este un lucru dovedit, Că Domnul nostru a ieșit Din a lui Iuda seminție, Iar Moise – despre preoție – În ceea ce ăst neam privește, Nimic nu ne mărturisește.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa