Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 3:6 - Biblia în versuri 2014

6 Cel cari, din carne, e făcut, E numai carne, dar acel Născut din Duh, duh e și el.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Ce rezultă din nașterea fizică, este ceva tot fizic; dar nașterea din Spirit se referă la ceva spiritual.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Duh, duh este.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Ceea ce este născut din trup, trup este, iar ceea ce este născut din Duh, duh este.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 3:6
25 Mawu Ofanana  

Avea o sută și treizeci De ani, Adam, când a primit Un fiu, ce-i semăna leit;


Domnul, spre el, când a privit, Nici o făptură n-a găsit, Să fie fără de păcat.


Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui


Dintr-o ființă necurată Ieși-va oare-un om curat?


Poate fi omul fără vină, ‘Naintea Domnului? Curat, Poate fi cel ce s-a-ntrupat Dintr-o femeie muritoare?


Apoi, în mine, eu aș vrea Ca Tu Doamne s-așezi, odată, O nouă inimă, curată. Un duh statornic, de la Tine, Care e nou, să pui în mine.


Ei, nu din sânge, sunt făcuți, Nici de vreun om n-au fost născuți, Căci nu sunt după voia firii, După dorința omenirii, Ci ei au fost și sunt, mereu, Născuți din Tatăl, Dumnezeu.


Nu te mira! E în zadar! Va trebui să te naști, iar!


Într-adevăr, iată, știu bine – Și, cu durere, pot să spun – Că n-am în mine, nimic bun; Nimic bun n-o să se găsească Ascuns, în firea pământească. Vreau să fac bine – am voință – Dar văd că mi-e cu neputință.


Dar mulțumiri fie, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus. Astfel, cu mintea, țintesc sus, Ca să-I slujesc lui Dumnezeu; Cu firea, însă, este greu, Căci firea mea e pământească Și, astfel, o să mă silească Să îi slujesc păcatului, Fiind supusă legii lui.”


Pe vremea-n care noi trăiam Și când supuși firii eram, Aveam o patimă firească, Prin firea noastră pământească. Ea-i patima păcatelor, Care, de Lege – fraților – Mereu fusese ațâțată, Pentru că ea era aflată În ale noastre mădulare, Făcându-ne, pe fiecare, Să dăm un rod cari să ne poarte, Cu siguranță, către moarte.


Căci au să piară toți acei Care, neîncetat, trăiesc După îndemnul cel firesc. Dacă prin Duhul, bunăoară, Puteți să faceți ca să moară Faptele trupului, să știți Că voi, atunci, o să trăiți.


Cu-aceia care se lipesc, De Domnul, este tot la fel: Un singur duh, vor fi, cu El.


Dacă e cineva-n Hristos, Omul acela – ne-ndoios – Nu e cu lumea, pe măsură, Căci nouă este-a sa făptură. Tot ce e vechi s-a dus și-apoi, S-au făcut numai lucruri noi.


Aceia care s-au vădit, Ai lui Hristos, au răstignit Această fire pământească, Cu patima sa cea lumească, Cu poftele ce le-au avut Și cari, din ea, au apărut.


Între aceștia, bunăoară, Eram și noi, odinioară, Pe vremea-n care noi trăiam Exact așa precum eram, Mânați de pofta cea firească Aflată-n firea pământească Și de-ale noastre gânduri, care Ne frământau, fără-ncetare. În acel timp întunecat, Fii ai mâniei ne-am aflat Și-n toate, ne asemănam, Cu cei cu care viețuiam.


În El, voi toți, dragii mei frați, Sunteți dar, împrejur, tăiați, Nu cu tăierea cea firească Pe care mâna omenească, O poate face, ne-ndoios, Ci cu tăria în Hristos, Cari șade într-o lepădare De faptele cele pe care, Doar firea noastră pământească Și pofta, pot să le rodească.


Omul născut din Dumnezeu, Nu va păcătui. Mereu, Rămâne înlăuntrul lui Sămânța sfântă-a Domnului. El n-are să păcătuiască, Fiindcă fost-a să se nască Din Dumnezeu. Astfel, îi știm –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa