Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 3:36 - Biblia în versuri 2014

36 Cel care crede-n al Său Fiu, În vecii vecilor, e viu, Căci viață veșnică primește; Dar cel care-L nesocotește – Deci nu crede în Fiul Lui – Simți-va mâna Domnului, Cum îl apasă, cu mânie, Și șters, din viață, va să fie.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

36 Cel ce crede în Fiul are viața veșnică, dar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

36 Cine crede în Fiul, are viața eternă; dar cine nu ascultă de Fiul, nu va vedea viața; ci va rămâne sub amenințarea pedepsei lui Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

36 Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

36 Cel care crede în Fiul are viaţă veşnică, însă cel care nu-I dă ascultare Fiului nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

36 Cine crede în Fiul are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 3:36
38 Mawu Ofanana  

Iar sufletul mi-a izbăvit! De-a morții gură, m-a ferit, Mi-a șters Măritul, toată vina, Iar viața mea vede lumina!”


Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El.


Izvorul vieții e la Tine. Lumina care-n lume vine, Noi – cei cari pe pământ suntem – Numai prin Tine o vedem.


Căci tot lângă părinții lui Va merge, iar a soarelui Lumină caldă, minunată, N-o s-o mai vadă niciodată.


Sufletul i s-a îngâmfat Și-n el, prihana s-a aflat; Doar prin credință – negreșit – Trăi-va cel neprihănit.


„Toți oamenii, cari s-au urcat Din al Egiptului ținut – Deci cei pe care i-am trecut, În numărare, cum am spus, De la ani douăzeci, în sus – Pieri-vor făr’ a fi intrat, În țara care, am jurat, Că lui Avram, Isac și-apoi, Lui Iacov, dărui-o voi. Ei, țara, nu o vor vedea, Căci n-au pășit, pe calea Mea,


Aceștia fi-vor pedepsiți În veci, iar cei neprihăniți, Din viața lor vremelnică, Vor trece-n viața veșnică.”


Cel care crede, se botează Și-n felu-acesta, se salvează – Căci o să fie mântuit – Iar cine nu, e osândit!


Căci ochi-mi văd, cu mulțumire, Stăpâne, a Ta mântuire,


Și-astfel, toate făpturile Au să privească, tot mereu, Iertarea de la Dumnezeu.”


Atunci, S-a-ntors și, drept, a dat, La toți cei cari L-au ascultat – Crezând dar, în Numele Lui – Să fie fii, ai Domnului.


Veșnică viață, le dau Eu Și astfel, vor trăi mereu. Nu le va smulge nimenea, Nicicând, de-aici, din mâna Mea.


Iisus a zis: „Drept îți spun Eu, Că-ngăduit e omului, Ca-mpărăția Domnului, S-o vadă – altfel, e-n zadar – Doar dacă se va naște iar.”


Cel care seceră, primește Plată și roade-agonisește, Pentru o viață-n veșnicie, Să aibă, astfel, bucurie, Atât cel care-a semănat, Precum și cel ce-a secerat.


Adevărat spun – Domnul vede – Celui ce-ascultă și-apoi crede, Cuvintele care le-am zis, Crezând în Cel ce M-a trimis, Veșnica viață-i va fi dată Și nu vine, la judecată.


Așa e pâinea cea cerească – Nu e ca mana ce-a hrănit Pe-ai voști’ părinți, care-au murit. Cel ce-o mânca pâinea cerească, De-a pururi are să trăiască.”


Vă spun, căci cel ce-a ascultat Cuvântul Meu – și Îl păzește – Acela veșnic viețuiește.”


Iudeii care n-au crezut, Să întărâte, s-au zbătut, Îndată, al Neamurilor Suflet, în contra fraților.


Pentru că Legea, cum se știe, Aducătoare-i de mânie. Unde nu-i lege, se-nțelege Că nu vor fi călcări de lege.


Cu-atât mai mult, să știți apoi, Că dacă suntem socotiți, Acum, cu toți, neprihăniți, Prin al Său sânge, tot prin El, Noi, mântuiți, vom fi astfel, De a lui Dumnezeu mânie, Care e gata ca să vie.


„Acuma dar, vă dau de știre, Că nu e nici o osândire Pentru cei care – cum am spus – Se află în Hristos Iisus, Trăind nu după-ndemnul care Firea cea pământească-l are, Ci după-ndemnul Duhului.


Căci toți cei cari se bizuiesc Pe fapta Legii, se vădesc Că-s sub blestem, precum s-a zis Și cum e, în Scriptură, scris: „Cel care n-o să stăruiască, În toate, ca să împlinească Ceea ce-n cartea Legii scrie, Acela, blestemat, să fie!”


Seamă luați dar, bine, voi, Ca vorbele deșarte-apoi, Să nu vă-nșele, căci se știe, Că a lui Dumnezeu mânie, Cade pe cei ne-ascultători.


Și să Îl așteptați, mereu, Pe Fiul Său, din cer, de sus – Adică, pe Hristos Iisus, Pe care, El L-a înviat, Când, dintre morți, L-a ridicat – Prin care, izbăviți, apoi, De-a Lui mânie, suntem noi.”


Căci Dumnezeu nu ne-a chemat, Pentru mânie, ci ne-a dat, Acum, în dar, o mântuire Care coboară, peste fire, Din cerurile Lui – de sus – Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,


Atunci, cum oare, pedepsit, Va fi cel cari s-a arătat Că, în picioare, L-a călcat, Pe-Acela care e, mereu, Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu, Și-a pângărit prin fapta lui, Sângele legământului – Sânge cu care-a fost sfințit – Și astfel, L-a batjocorit Pe Duhul harului apoi?


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Și oare, cui, El S-a jurat, Că n-au să poată, niciodat’, Să intre în odihna Lui? Dar oare, nu poporului Cel care nu L-a ascultat, Ajunse El de S-a jurat?


Să intre dar, ei n-au putut, Căci, necredință, au avut.”


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa