Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 3:35 - Biblia în versuri 2014

35 Pe Fiul Său și dăruiește, Tot ceea ce a fost zidit, În mâna Fiului iubit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Tatăl iubește pe Fiul și a făcut ca toate lucrurile să fie la discreția Lui.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Tatăl îl iubește pe Fiul și toate le-a dat în mâna lui.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi I-a dat totul în mână.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 3:35
25 Mawu Ofanana  

I-a dat-o Faraon, și-a spus: „Sunt Faraon și sunt mai sus! Dar fără tine, nimenea – Mână, picior – nu va putea


Când și Egiptu-a flămânzit, Poporu-n uliți a ieșit – La Faraon – și a strigat Să îi dea pâine. A luat, Cuvântul, Faraon și-a spus: „Grâu, în depozite, am pus. La Iosif dar, să vă duceți – Și cum vă spune, să faceți!”


Tu cere-Mi doar, și-Ți dăruiesc, Azi, neamurile moștenire, Și-ntreg pământul, Eu voiesc, Să-Ți fie dat în stăpânire.


Eram acolo. Am lucrat Alăturea de Dumnezeu. Meșterul Lui fusesem eu. Plăcerea Domnului eram Și-n fața Lui mereu jucam.


Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.


Slavă – atuncea – I s-a dat Și o putere-mpărătească, Pentru ca Lui să Îi slujească Popoarele neamurilor, Indiferent de limba lor. Astfel, peste întreaga fire, El a primit o stăpânire Care, veșnică, se arată, Căci nu va pieri, niciodată.


Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.


Când Petru, încă, mai vorbea, Un luminos nor a venit, Cu umbra i-a acoperit Și-un glas s-a auzit din nor, Înfiorând pe muritor: „El Îmi e Fiul Preaiubit! În El, plăcerea, Mi-am găsit, Iar voi, de El, să ascultați!”


Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Puterea, de la Tatăl Sfânt, Mi-e dată-n cer și pe pământ!


Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”


În mâini, doar Mie, mi-au fost date, De Tatăl, lucrurile toate! Fiul, de Tată-i cunoscut; Iar Tatăl e – de Fiu – știut Și de acel față de care Fiul arată îndurare Iar astfel, Tatăl, negreșit, Are a-i fi descoperit.”


Hristos știind că-n mâini I-a pus, Tatăl Său, tot – pentru că El Era, de fapt, Fiul Acel Plecat din cer, ca înapoi, La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –


Precum, de Tatăl, sunt iubit, La fel, și Eu v-am îndrăgit. De-aceea, grijă să aveți Și-n dragoste să-Mi rămâneți.


De Fiu, precum I-ai dăruit Putere, fără de măsură, Să domine orice făptură, Să poată ca să dăruiască Viața cea veșnică, cerească, Celor pe care, Tu i-ai dat, Și-n a Lui seamă, i-ai lăsat.


Eu sunt în ei, iar Tu în Mine. Astfel, în chip desăvârșit, Ei vor fi una, negreșit, Iar lumea ști-va că Eu sânt Trimis de Tine, pe pământ Și că, pe ei, i-ai îndrăgit, Cum și pe Mine, M-ai iubit.


Numele Tău, Eu L-am făcut, Printre aceștia, cunoscut; Și-am să-L mai propovăduiesc, Căci, a Ta dragoste, doresc – Cu care Eu, necontenit, De către Tine-am fost iubit – De-acum, să fie, tot mereu, În ei, și-n ei, vreau să fiu Eu.”


Fiul, iubit, este, de Tată; De-aceea, El, mereu, I-arată Ceea ce face. În curând, Are să vină vremea când, Lucrări mai mari, o să-I arate, Ca voi – văzând, atuncea, toate Acelea – să vă minunați.


Nimeni nu este judecat, De Tatăl, căci El a lăsat Aceasta-n măna Fiului, Când i-a încredințat-o Lui,


Iată că Dumnezeu a pus – Exact așa precum a spus – „Totul, sub ale Lui picioare”. Dar să-nțeleagă fiecare, Precum că tot I-a fost supus, Dar nu și Cel ce le-a adus, În astă stare, de-a fi puse.


Totul, sub tălpi, I-a așezat Și, căpetenie, L-a dat De-asupra lucrurilor care, A Sa Biserică le are,


Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.


Cari după ce S-a înălțat La ceruri, sus, S-a așezat, Apoi, la dreapta Domnului Și Și-a supus tăriei Lui, Puteri, și orice stăpânire, Pe îngeri și întreaga fire.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa