Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 3:33 - Biblia în versuri 2014

33 Cel care, însă, a primit Vorbele Lui, adeverește Că Domnul, adevăr, rostește.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

33 Cel ce primește mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

33 Dar cine acceptă declarațiile Lui (Isus), confirmă faptul că Dumnezeu spune adevărul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

33 Cine primește mărturia lui confirmă că Dumnezeu este vrednic de crezare.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

33 Cel care îi primeşte mărturia, a recunoscut că Dumnezeu este adevărat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

33 Cine primește mărturia Lui adeverește prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 3:33
17 Mawu Ofanana  

Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”


Le zise. „Multe-am de vorbit, Precum și mult de osândit, În voi, dar Cel ce M-a trimis E-adevărat, precum v-am zis; Tot ce, la El, am auzit, Eu, lumii, am mărturisit.”


Închei a mea însărcinare, Ducând aceste daruri, care Le-am dobândit acum, și-apoi – În drum spre Spania – la voi, O vreme, am să poposesc.


Tăierea împrejur – știți voi – Dată drept semn i-a fost, apoi, Ca o pecete ce-a-ntărit Neprihănirea ce-a primit Prin crezul ce l-a arătat, Pe când fusese netăiat. Și toate-acestea, fraților, Spre a fi tatăl tuturor Celor ce cred, dar netăiați, Sunt, împrejur, acum, aflați, Ca să le fie socotită – Și lor – credința dovedită, Neprihănire. Totodată,


Dacă, apostol, eu nu sânt, Al altora, de pe pământ, Știu bine, că măcar apoi, Apostol sunt, doar pentru voi. Pecete-n Domnu-mi sunteți mie, Pentru a mea apostolie.


Dar, credincios e Dumnezeu Și martor îmi este, mereu, Cum că vorbirea noastră-apoi, Ce-am folosit-o pentru voi, Nu a cuprins, nicicând, în ea, Și „Da” și „Nu”, de-asemenea.


El este Cel ce ne-a iubit Și-n urmă, ne-a pecetluit, Punând, în inima oricui, Apoi, arvuna Duhului.”


Și voi dar, să luați aminte, Căci după ce ați auzit Cuvântul ce vi l-am vestit – Cuvântul adevărului – (Al Evangheliei Domnului Și-al mântuirii) și-ați crezut În El, credința a făcut Ca Duhul Sfânt, făgăduit, Să se pogoare, negreșit, Din slăvi, pentru ca voi să fiți, În acest fel, pecetluiți,


Pe Duhul Sfânt, dragii mei frați, Vă rog, să nu Îl întristați, Căci voi, cu El – după cum știți – Sunteți, acum, pecetluiți, Pentru o zi anume, care E ziua de răscumpărare.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Din astă pricină dar, iată, Și Dumnezeu, când a vorbit – Spre-a fi mai tare întărit Cuvântul hotărârii Lui În mijlocul poporului Care va dobândi putința De-a moșteni făgăduința – Un jurământ a folosit, Cu care l-a pecetluit.


Atunci când zicem, negreșit, Că noi nu am păcătuit, Îl facem mincinos, pe El. Dacă vorbim în acest fel, Al Său Cuvânt – să știți și voi – Că nu sălășluiește-n noi.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa