Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 3:29 - Biblia în versuri 2014

29 Mireasa este-a mirelui; Prietenul acestuia, Ce bucurie va avea, Că șade-alăturea de mire, Putând s-asculte-a sa vorbire! Acum, această bucurie Care îmi este dată mie – Aflați dar – că este deplină Și, veșnic, ea are să țină.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

29 Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă și-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare, această bucurie a mea este deplină.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Cine are mireasă, este mire; iar prietenul mirelui este plin de bucurie atunci când îi aude vocea. Eu experimentez o astfel de bucurie; și ea este totală.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Cel care are mireasa este mirele. Prietenul mirelui, care stă și ascultă, se bucură mult la glasul mirelui. Așadar, această bucurie a mea este acum deplină.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

29 Cel care are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură nespus de mult de glasul mirelui. Aşadar, această bucurie a mea s-a împlinit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 Cine are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 3:29
27 Mawu Ofanana  

Ieșiți voi, fete din Sion, Ca pe-mpăratul Solomon Să îl vedeți încoronat În ziua când s-a cununat. Acea cunună minunată, De mama sa-i fusese dată, Când inima-i – la cununie – Plină-i era, de veselie.”


„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”


Al tău bărbat, îndurător, E Cel ce-ți este Făcător. „Domnul”, e Numele ce-L poartă Și îți va da o altă soartă. El e al tău ocrotitor, Căci îți e Răscumpărător. El este Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel îl are. E, „Dumnezeu”, Numele-I Sfânt – Cel al întregului pământ.


Cu el, căci peste-al său popor, Laptele mângâierilor, Îl voi turna. Vă adulați La el, căci fi-veți desfătați. Cu plinătatea slavei lui.”


„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.


Atuncea când Eu am trecut Pe lângă tine, am văzut Că îți venise vremea-n care, Fiorul dragostei apare. Eu, peste tine, mi-am întins Haina și astfel te-am cuprins Cu poala ei. Te-am învelit Cu ea și ți-am acoperit Întreaga-ți goliciune-ndat’. Apoi, credință ți-am jurat Și am făcut un legământ, Cu tine” – zis-a Domnul Sfânt – „Prin care Mie, Mi te-ai dat!


După aceea, Eu voiesc, Cu Mine, să o logodesc Și-astă logodnă o să fie Făcută pentru veșnicie. Prin bunătate, Eu voiesc, Cu Mine, să o logodesc, Prin judecată, îndurare Și prin neprihănire mare.


„Împărăția cerului E-asemeni împăratului, Care o nuntă-a pregătit, Când fiul și-a căsătorit.


„A cerului Împărăție, Iată că poate ca să fie Asemeni cu zece fecioare, Cari candele au fiecare. Când a fost timpul potrivit, Cu candele au ieșit, Toate, în calea mirelui – Deci, în întâmpinarea lui.


Iisus a zis, despre ai Săi: „Se pot nuntașii văieta, Cât mirele, cu ei, va sta? Veni-vor, însă, zilele, Când fi-va luat mirele Și-atuncea, vor posti și ei.


Iar când ajunge-acasă, spune, La rude, la vecini, la frați: „Veniți, ca să vă bucurați, Cu mine-acum, căci mi-am găsit Oaia, ce mi s-a rătăcit!”


V-am spus acestea-n acest ceas, Ca bucuria-Mi să rămână, În voi, pentru a fi deplină Și-a voastră bucurie, care, Dată vă e, la fiecare.”


Până acuma, n-ați cerut, Căci voi, pe Mine, M-ați avut, Aici; dar cereți, ca să fie, Astfel, a voastră bucurie, Deplină, când o să primiți, În al Meu Nume, ce doriți.”


Acuma, însă, clipa vine, Și-am să Mă-ntorc, din nou, la Tine. Eu spun acestea, cât mai sânt, Încă, în lume, pe pământ, Căci vreau, deplină ca să fie, În ei, această bucurie.


El trebuie, mereu, să crească Și, în putere, să sporească, În timp ce eu, de-acum, urmez – ‘Nainte-I – să mă micșorez.


Căci sunt gelos, pe voi, dar ea – Adică, gelozia mea – E după voia Domnului, Pentru că eu – în fața Lui – Cu un bărbat, v-am logodit Și-n acest fel, v-am pregătit Ca să vă-nfățișez, pe voi, În fața lui Hristos apoi, Ca pe-o fecioară, prea curată.


Vă rog atunci, pe fiecare, Să încercați să-mi faceți mie, O negrăită bucurie, Ținându-vă strâns, în unire, Având o singură simțire, O dragoste, un singur gând Și-un suflet, în al vostru rând.


Și-acum, vă scriem, ca să fie, Deplină-a voastră bucurie.


Doresc, mai multe, să vă spun, Însă, nu vreau ca să le pun Pe o hârtie, cu cerneală. Căci după a mea socoteală, Să vin la voi, nădăjduiesc, Să pot, direct, să vă vorbesc, Nu prin scrisoare, cu măsură, Ci mai pe larg, gură la gură; Dar, pe deplin, când vin la voi, O să ne bucurăm și noi.


Din îngerii care erau Șapte la număr – și țineau Șapte potire-n care sânt Urgiile ce pe pământ, În urmă, vor avea să vie – Unu-a venit și-mi zise, mie: „Vino să vezi, mireasa Lui, Să vezi nevasta Mielului!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa