Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 3:20 - Biblia în versuri 2014

20 Cel care, răul, săvârșește, Raza luminii, o urăște Și, niciodată, n-o să vină, Să se arate, în lumină, Pentru ca răul făptuit, Să nu fie descoperit;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Căci oricine face fapte rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Oricine comite răul, urăște Lumina și o evită, pentru ca ea să nu îi evidențieze faptele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Căci oricine face [fapte] rele urăște lumina și nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca nu cumva faptele lui să fie date la iveală.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 3:20
18 Mawu Ofanana  

Într-o tigaie, și-napoi, S-a-ntors la el, și i le-a dat. Însă Amnon nici n-a gustat Din turtele ce le-a făcut, Ci tuturora le-a cerut Să-l lase singur, căci voia Ca să rămână doar cu ea. După ce toți l-au părăsit,


Al lui Israel împărat I-a zis atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun, nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.”


Ea s-a trezit și a văzut Ce grozăvie a făcut. Cam jumătate se vădea Noaptea, când se trezise ea. Ușor, atuncea, mi-a luat Pruncul, care era culcat La al meu sân. Apoi l-a dus, La ea, în pat, și mi l-a pus Pe fiul ei, alăturea. În urmă, s-a culcat și ea.


În gura ta, când tu urăști Mustrările ce le primești Și înapoia ta ai pus Cuvintele ce ți le-am spus?


Căci au urât a mea știință Și n-au ales, spre folosință,


Cel cari batjocuri a lucrat, Nu-i place să fie mustrat; De-aceea nu-i plac cei deștepți Și nu merge la înțelepți.


Dacă-și închide cineva Ochii și va gândi, cumva, La lucruri rele și stricate, Omul acela – din păcate – Fărădelegi a săvârșit, Căci răul l-a și făptuit.


La fel, de cei cari rătăcesc Pe negre căi, căci părăsesc Cărarea adevărului


Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.


Zicându-ți: „Ce rău am făcut! Mă-ntreb, cum oare am putut Ca să disprețuiesc certarea, Iar inima-mi, la fel, mustrarea?


„Mijlocul de fățărnicie Îți este locuință, ție. Fățarnici, ei se dovedesc Și, să Mă știe, nu voiesc.”


Auzind vorba lui Iisus, Un învățat al Legi-a spus: „Învățătorule, gândesc – Și sunt convins că nu greșesc – Că și pe noi ne-nvinuiești, Prin vorbele ce le rostești.”


Dar cel ce-n adevăr lucrează, Vine: lumina-i luminează Faptele bune, tot mereu, Căci sunt făcute-n Dumnezeu!”


Pe Mine-n schimb, Mă prigonește, Pentru că am mărturisit De răul ce l-a săvârșit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa