Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 3:19 - Biblia în versuri 2014

19 Aflați că astă judecată Șade în faptul că odată Ce peste lume-a răsărit Lumina, oameni-au iubit Bezna, mai mult decât lumina, Crezând că ea le-ascunde vina, Cu mantia tenebrelor, Rele fiind faptele lor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Și judecata este aceasta: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Iar această condamnare se bazează pe faptul că din momentul în care a venit Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina. Ei au procedat astfel pentru că faptele lor erau rele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

19 Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 3:19
33 Mawu Ofanana  

La fel, de cei cari rătăcesc Pe negre căi, căci părăsesc Cărarea adevărului


„Mijlocul de fățărnicie Îți este locuință, ție. Fățarnici, ei se dovedesc Și, să Mă știe, nu voiesc.”


Struț, bufniță, să nu mâncați. Nici pescărel să nu gustați, Și nici carnea coroiului, Sau carnea neamurilor lui;


Acesta îl va cerceta Și dacă el va constata Că omului i-a apărut O umflătură ce-a făcut Ca păr și piele să se-albească – Pe-al ei cuprins – și să vădească, În ea, urmă de carne vie,


Asta-i pedeapsa cea de care, Egiptul parte va avea Și neamurile-asemenea Care la Domnul n-au venit Și care nu au prăznuit A corturilor sărbătoare, Alături de alte popoare.


Robul, cari voia i-a știut Stăpânului, dar n-a făcut Așa precum el a dorit, Are să fie pedepsit, Cu multe lovituri. Cel care


Mulți Farisei, ce-L ascultau, Mari iubitori de bani, erau; Ei își băteau joc, de Iisus,


Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină.


Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește.


Acuma, este judecată Lumea, și-afară este dat Stăpânul ei. Când, înălțat,


De El. Ei, însă, au iubit – Mai mult – doar slava omului, Decât pe cea a Domnului.


Eu am venit să fiu lumină, În lumea cea de beznă plină, Ca toți cei cari au să Mă creadă, În întuneric, să nu șadă.


Cum credeți voi, care umblați Doar după slava ce vi-o dați Unii la alții, tot mereu? De ce, slava lui Dumnezeu, Nu încercați să o găsiți?


Cel ce vrea, voia Lui, să facă, Ajunge-va să știe dacă, Învățătura ce-o dau Eu, E-a Mea, sau a lui Dumnezeu, Sau de vorbesc Eu, de la Mine.


Pe Mine-n schimb, Mă prigonește, Pentru că am mărturisit De răul ce l-a săvârșit.


Când a vorbit, din nou, Iisus, Noroadelor strânse, le-a spus: „Eu sânt Lumina lumii. Cine Are a Mă urma pe Mine, În întuneric, niciodată, Nu va umbla, ci-i va fi dată Lumina vieții.” Printre cei


Cât sunt în lume, pe pământ, Aici, Lumina lumii sânt.”


Cu toate că ei știu prea bine Că plata ce li se cuvine – Cum hotărât-a Dumnezeu – E moartea, totuși, tot mereu, Astfel de lucruri, săvârșesc. Ba mai mult: buni, ei îi găsesc – Vădindu-se pe al lor plac – Pe toți acei care le fac.”


De-asemenea, va da mânie, Iar – totodată – și urgie, Celor care, din duh de ceartă – Necontenit – doar rău, se poartă, Cari – îndârjiți – se-mpotrivesc La adevăr și dovedesc Că sunt mânați de a lor fire, Să-asculte de nelegiuire.


Căci toți cei care nu au vrut, În adevăr, să fi crezut – Ci în minciună și-au găsit A lor plăcere – negreșit, Să fie, astfel, osândiți.


Iar ea – așa cum avem știre – „O piatră e, de poticnire, Și este-o stâncă de cădere.” Ea-i pusă-acolo, la vedere, Iar cei care se dovedesc Necredincioși, se poticnesc, De piatră, căci nu au crezut Cuvântul, și – cum am văzut – Ei, la aceasta-s rânduiți.


Voiesc să vă-nștiințez apoi, Că-n zilele cele din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Veni-vor mulți rătăcitori. Ei fi-vor batjocoritori Și după pofte-au să trăiască.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa