Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 3:16 - Biblia în versuri 2014

16 Atât de mult, Domnu-a iubit Lumea, încât, a dăruit, Pe Fiul Său, ca-n acest fel, Oricine crede-va în El, Din viața cea vremelnică, Să treacă-n viață veșnică.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât Și-a oferit unicul Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu moară, ci să aibă viața eternă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Într-adevăr, [atât de mult] a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Unul Născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 3:16
28 Mawu Ofanana  

„Să nu pui mâna pe băiat, Căci știu acum, cu-adevărat, Că tu te temi de Dumnezeu Și că ai să-L asculți mereu. Pe al tău fiu – văzut-am bine – Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”


„Să iei pe fiul tău iubit – Deci pe Isac; vă pregătiți, Spre țara Moria porniți Și când acolo poposești, Vreau, pe Isac, să Mi-l jertfești, Pentru că Eu așa socot, Să Mi-l dai ardere de tot.”


Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.


Acum, puteți ca să plecați, Să mergeți și să învățați Ce-a însemnat „Milă voiesc, Iar nu jertfe”; căci Eu doresc Să îi aduc la pocăință, Nu pe cei cari sunt în credință – Neprihăniți și-evlavioși – Ci pe acei ce-s păcătoși.”


Atunci, stăpânu-și zise-n el: „Ar fi mai bine – gândesc eu – Să îl trimit, pe fiul meu, Pentru că el va fi primit, Cu cinste.” Când l-au întâlnit


„Slăvit fie Domnul, mereu, În locuri ce prea-nalte sânt! Pacea coboare pe pământ, Peste întreg cuprinsul lui, Între oamenii Domnului!”


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Nimeni – așa precum s-a spus – Pe Dumnezeu, nu L-a văzut. El fost-a făcut cunoscut, Lumii, numai de Fiul Lui, Care e-n sânul Tatălui.”


Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,


Veșnică viață, le dau Eu Și astfel, vor trăi mereu. Nu le va smulge nimenea, Nicicând, de-aici, din mâna Mea.


Ca toți, care-n Numele Lui, Vor crede, viață, să primească Și-n veșnicie, să trăiască.


Cine-n El crede, e scăpat Și nu mai este judecat; Căci judecată s-a făcut Acelui care n-a crezut În Numele singurului Fiu Prea Iubit, al Domnului.


Cel care crede-n al Său Fiu, În vecii vecilor, e viu, Căci viață veșnică primește; Dar cel care-L nesocotește – Deci nu crede în Fiul Lui – Simți-va mâna Domnului, Cum îl apasă, cu mânie, Și șters, din viață, va să fie.”


Încă ceva, să mai știți voi: Tatăl Meu vrea, celui ce vede Pe Fiul și-apoi – în El – crede, Veșnică viață, să îi dea; Pe-acela, îl voi învia, În ziua de apoi.” Erau,


Dacă pe când pierduți eram Și drept vrăjmași ne socoteam, Cu Dumnezeu, ne-am împăcat Prin al Său Fiu, care Și-a dat Viața, drept jertfă, pentru noi, Cu-atât mai mult, să credeți voi, Acuma dar, dragii mei frați, Că dacă suntem împăcați Cu El, vom fi și mântuiți, Prin voia Lui – așa să știți!


Dar Dumnezeul nostru, iată, Față de noi, că Își arată Dragostea Lui, prin ce-a făcut. Pe când noi, încă, am zăcut În starea noastră de păcat, Iisus Hristos fusese dat, Să se jertfească, pentru noi.


Pe al Său Fiu, nu L-a cruțat, Ci jertfă, pentru noi, L-a dat. Și-atuncea, cum oare – odată – Nu ne va da, fără de plată, Orișice lucru, cari, astfel, Va fi primit cu tot cu El?


Dar Dumnezeu, Acela care Este bogat în îndurare – Prin faptul că, necontenit, Pe fiecare, ne-a iubit –


Al nostru Domn, Hristos Iisus, Și Dumnezeu – Tatăl de Sus – Cari ne-a iubit, neîncetat, Și-apoi, prin al Său har, ne-a dat O mângâiere, pe vecie – Precum și o nădejde vie –


Însă, s-a arătat apoi – Pentru întreaga omenire – O bunătate și-o iubire, Ce vine de la Dumnezeu – Mântuitorul nost’ – mereu.


Însă, pe Cel cari, la-nceput, S-a arătat a fi făcut, Pentru puțin timp – ne-ndoios – Ca să se afle mai prejos Decât sunt îngerii de sus – Adică pe Hristos Iisus – Acum ni L-a înfățișat „Cu slavă-a fi încununat, Și-asemenea, cu cinste mare”, Din pricina morții, pe care, A suferit-o El; căci Lui, Prin harul Dumnezeului Cel viu, din ceruri, I S-a dat Din moarte, de a fi gustat Pentru noi toți. Deci, negreșit,


„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.


Pe Dumnezeu, noi Îl iubim, Pentru că El – așa cum știm – E-ntâiul care ne-a iubit.


Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa