Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 3:10 - Biblia în versuri 2014

10 Iisus răspunse: „Tu ești cel, Care-l înveți, pe Israel, Și nu pricepi ce-am încercat

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Isus i-a răspuns: „Tu, care ești rabin în Israel, nu înțelegi aceste lucruri?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Isus a răspuns și i-a zis: „Tu ești învățător al lui Israél și nu știi acestea?

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 Iisus i-a zis: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu ştii?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Isus i-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu pricepi aceste lucruri?

Onani mutuwo Koperani




Ioan 3:10
28 Mawu Ofanana  

Lui Solomon – fiului meu – Să îi dai Doamne, te rog eu, O inimă blândă și bună, În care el, apoi, să-și pună Poruncile pe cari le-ai dat Și legile ce le-ai lăsat, Ca în ăst fel să împlinească Aceste lucruri, să zidească El, astă casă, pentru cari Eu am făcut pregătiri mari.”


Apoi, în mine, eu aș vrea Ca Tu Doamne s-așezi, odată, O nouă inimă, curată. Un duh statornic, de la Tine, Care e nou, să pui în mine.


Dar Tu, mereu, ai cercetat În inimi, pentru că dorești Ca adevărul să-l găsești În ele. Fă ca să pătrundă A-nțelepciunii blândă undă – Acum – și înlăuntrul meu,


Da, este – cu adevărat – Bun, cu Israel, Dumnezeu – Cu toți cei care și-au păstrat Inimi curate. Totuși, eu


Sunt orbi cei care îl păzesc. Pricepere nu dovedesc. Câini muți sunt ei și aiurează. Stau tolăniți și dormitează.


Cei care sunt în fruntea lui – Și duc poporu-n rătăcire – Și cei care, cu bună știre, Se lasă-a fi povățuiți De toți acești nelegiuiți, Pierduți vor fi, pentru vecie.


În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.


Pun altă inimă în voi Și un duh nou vă dau apoi. Iau inimile dovedite A fi din piatră întocmite Și-n locul lor așez apoi, Inimi de carne, inimi noi,


Apoi, El a continuat: „Tată, în veci, fii lăudat, Că aste lucruri, le-ai ascuns De înțelepți; de nepătruns Sunt pentru cel ce-i iscusit. Tu, însă, le-ai descoperit


Sunt călăuze oarbe, iar Voi să-i lăsați în pace dar; Căci orbul care îl conduce Pe un alt orb, la groapă-l duce – Nici unul nu o va vedea Și, astfel, au să cadă-n ea.”


Iisus le-a zis: „Vă rătăciți, Scriptura, pentru că n-o știți! Nici nu cunoașteți – vă spun Eu – Puterile lui Dumnezeu.


Din nou. Cetate-au scotocit, Trei zile-n șir. Când L-au zărit, Copilu-n Templu se găsea Și-n jur, învățători, avea. Atent, în mijlocul lor, sta Și vorba, El le-o asculta. Apoi, le-a pus la fiecare, Din cei prezenți, câte-o-ntrebare.


A fost o zi-n care s-a dus Mulțime multă, la Iisus. Erau, atunci, printre acei Ce-L ascultau, și Farisei Și-nvățători ai Legii, care Veniseră din depărtare, Spre-a-L asculta: din Galileea, Ierusalim și din Iudeea. Iisus, de Domnul însoțit, Bolnavii, i-a tămăduit.


„Cum e posibil?! Vrem să știm! Ne spune!” – zise Nicodim.


Atunci, un Fariseu numit Gamaliel, om prețuit De preoți dar și de popor – Care era și-nvățător În ale Legii – s-a sculat, În plin Sobor, și-a cuvântat – Dar nu-nainte ca să ceară, Pe-apostoli, să îi scoată-afară:


De-aceea, iată – vă spun eu – Că nu acela e Iudeu, Cari, prin afară, se arată. Tăierea împrejur e dată, Nu de a cărnii încrestare.


Deci împrejur, să vă tăiați Voi, inima, și să nu stați Cu gâtu-nțepenit mereu,


Inima vă va fi tăiată, Atuncea, împrejur, căci iată, Al vostru Domn și Dumnezeu Dorește să-L iubiți mereu, Din toată inima apoi, Și din tot sufletul, ca voi, În țara voastră, să trăiți.


Căci cei ce-s împrejur tăiați, Suntem chiar noi, dragii mei frați: Noi – care Îl slujim, mereu, Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu – Noi – cei care am încercat, Atuncea când ne-am lăudat, S-aducem laude-n Iisus – Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus În lucrurile pământești, Ci doar în cele ce-s cerești.


În El, voi toți, dragii mei frați, Sunteți dar, împrejur, tăiați, Nu cu tăierea cea firească Pe care mâna omenească, O poate face, ne-ndoios, Ci cu tăria în Hristos, Cari șade într-o lepădare De faptele cele pe care, Doar firea noastră pământească Și pofta, pot să le rodească.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa