Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 21:7 - Biblia în versuri 2014

7 Atunci, discipolul iubit, De Domnul, astfel i-a vorbit, Lui Petru: „El este Iisus! E Domnul nost’!” Petru s-a dus, Degrabă, haina și-a luat, S-a-ncins – căci era dezbrăcat – Și-apoi, în mare, a sărit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“. Auzind că este Domnul, Simon Petru și-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Atunci discipolul pe care îl iubea Isus, i-a zis lui Petru: „Este Stăpânul!” Când a auzit Simon Petru că este El, și-a luat hainele și s-a echipat; pentru că era dezbrăcat. Apoi a sărit în mare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!”. Símon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina – pentru că era dezbrăcat – și s-a aruncat în mare.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 Ucenicul pe care îl iubea Iisus a zis către Petru: „E Domnul!” Când Simon Petru a auzit că este Domnul, şi-a încins cămaşa, fiindcă era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Atunci, ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, și-a pus haina pe el și s-a încins, căci era dezbrăcat, și s-a aruncat în mare.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 21:7
20 Mawu Ofanana  

Lucrul acesta – am văzut – Precum că Domnul l-a făcut, Iar pentru-ai noști’ ochi o să fie, Mereu, drept o minunăție.


De ape mari, de-ar fi cuprinsă Iubirea, n-o să fie stinsă. Chiar râuri peste ea de-ar trece, Nu vor putea să o înece. Chiar dacă omul dăruiește Averea ce-o agonisește, Pentru iubire, n-ar putea Decât dispreț de a avea.


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Și-o să vă-ntrebe cineva, „Ce faceți?”, spre a lui știință, Veți spune: „Are trebuință Domnul, de el, dar – mai apoi – Îl va trimite înapoi.”


„Încins, mijlocul să vă fie, Și-aprinsă, a voastră, făclie!


Astăzi, la David, în cetate, Un mare fapt s-a petrecut: Mântuitorul S-a născut! El este Domnul! E Hristos! A coborât – din ceruri – jos, Să se-ntrupeze pe pământ! Iată de ce, aici, eu sânt!


Îți spun dar, ale ei păcate – Care sunt multe – sunt iertate, Pentru că ea, mult, a iubit. Însă, cel care a primit, Pentru puținul său, iertare, N-a arătat iubire mare.”


Un ucenic – cel mai iubit – La masă stând, capul și-a pus, Pe pieptul Domnului Iisus.


Iisus Își văzu mama stând Cu ucenicul Său iubit, La poala crucii, i-a vorbit: „Femeie, iată fiul tău!”,


La Simon Petru-a alergat, Să-i spună ce s-a întâmplat. Cu el, un ucenic ședea – Acel pe care îl iubea Iisus. Maria a strigat, De cum ajunse: „L-au luat Pe Domnul, din mormânt! L-au dus Și nu mai știu unde L-au pus!”


Le-a spus. Apoi, S-a ridicat Și, mâinile, le-a arătat, Și coasta. Ei, când L-au văzut, De bucurie, s-au umplut, Și-atunci, cu drag, Domnul Iisus,


Toma răspunse: „Domnul meu! Domnul și Dumnezeul meu!”


Petru s-a-ntors și l-a zărit Pe ucenicul mult iubit De Domnul – cel care și-a pus, Capul, pe pieptul lui Iisus, La cină, întrebând apoi: „Cine Te vinde, dintre noi?”.


În plus; iar acel ucenic, E cel care adeverește Aceste lucruri și vestește Tot ceea ce s-a petrecut, Căci, aste lucruri, le-a văzut Și-apoi le-a scris. Noi, totodată, Cunoaștem că-i adevărată Mărturisirea lui. Mai sânt


Ceilalți discipoli au venit, Cu-a lor corabie, trăgând Mreaja cu pești. De țărm, fiind, La două sute de coți doar, Veniră repede-așadar.


Cuvântul Său, L-a trimis El, Copiilor lui Israel Și, Evanghelia, le-a vestit Chiar prin Hristos, Cel dovedit Că este Domnul tuturor.


Iată ce am a vă mai spune, Acuma, vouă, despre El: Tu, casă a lui Israel! Iisus, pe care L-ai văzut Aici, află c-a fost făcut, De Dumnezeu, Domn și Hristos. Din ceruri, El venit-a jos, La tine; însă, L-ai primit Cu ură, și L-ai răstignit!”


Omul dintâi s-a arătat Că, din pământ, a fost luat. De-aceea, el – în mod firesc – Nu e decât om pământesc. Al doilea om s-a dovedit, Precum că e, din cer, venit.


Pe toți ne strânge – ne-ndoios – Mereu, iubirea lui Hristos. În felul nostru, noi gândim Și, de aceea, socotim Că dacă Unul a murit Pentru toți ceilalți, negreșit, Și ceilalți au pierit apoi.


„Vă rog, acum, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați, Căci eu mai am, ceva, de spus: Credința Domnului Iisus – Credința-n Domnul slavei – voi Să n-o țineți, cătând apoi, Numai la fața omului Și la îmbrăcămintea lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa