Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 21:16 - Biblia în versuri 2014

16 Și-a doua oară, l-a-ntrebat: „Simone, al lui Iona fiu, Mă iubești tu, voiesc să știu?” Petru s-a întristat și-a spus: „Te iubesc Doamne!”, iar, Iisus, „Paște-Mi oițele!” – îi spuse.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 L-a întrebat din nou, a doua oară: ‒ Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești? El I-a răspuns: ‒ Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc! Isus i-a zis: ‒ Păstorește oile Mele!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 L-a întrebat a doua oară: „Simon, fiul lui Iona, Mă iubești?” Petru I-a răspuns: „Da, Doamne, știi că Te iubesc!” Isus i-a zis: „Păstorește oile Mele!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 El i-a zis iarăși, a doua oară: „Símon, fiul lui Ioan, mă iubești?”. El i-a spus: „Da, Doamne, tu știi că te iubesc”. I-a zis: „Paște oile mele!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 A zis iar, a doua oară: „Simone, al lui Ioan, Mă iubeşti?” I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!” Iisus i-a zis: „Paşte oile Mele!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „știi că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paște oițele Mele.”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 21:16
18 Mawu Ofanana  

Să știți că Domnul e, mereu, Adevăratul Dumnezeu. El ne-a făcut. Suntem ai Lui: Turma pășunii Domnului.


El este Domnul nost’, iar noi Îi suntem turma cea de oi, Aflată pe a Lui pășune, Hrănindu-se cu roade bune. Domnul, mereu, Își ocrotește Turma și o povățuiește… O, dacă voi, în astă zi, Glasul Său blând l-ați auzi Și de ați asculta de El!


„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,


„Tu, Betleeme, ne-nsemnat Nu ești, în țara lui Iuda! O căpetenie vei da! Păstor are să fie El, Poporului Meu, Israel!”


Pământului neamuri vor sta În față-I. El le va sorta, Așa cum un păstor desparte, Din capre, oile. De-o parte,


S-a lepădat, cu jurământ, Petru, zicând: „Vă jur! Nu sânt, Din ceata omului Acel!”


Cu toții să luați aminte, Pentru că Fiul omului S-a pogorât, din cerul Lui, Să caute și să găsească, Ce-a fost pierdut, să mântuiască.”


În curte. Chiar când a intrat, De portăriță, fu-ntrebat: „Ia stai puțin, ceva, să-ți zic! Nu ești și tu, un ucenic, Aflat în ceata lui Iisus?” „Nu, nu! Eu nu sunt!”– Petru-a spus.


Simon – zis Petru – a mai stat, Pe lângă foc, când, cineva – Văzându-l – bănui ceva Și-l întrebă: „Ia stai un pic! Nu ești și tu un ucenic, Din ceata omului Acel?!” „Nu sunt! Nicicând, n-am fost cu El!”, Răspunse Petru-nspăimântat, Celui care l-a întrebat.


Apoi, a treia oară-i puse, Lui Petru-aceeași întrebare: „Îmi spune, Mă iubești tu, oare, Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu, Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” – Răspunse Petru – întristat, Căci, de trei ori, l-a întrebat Dacă-L iubește – iar, Iisus, „Să Îmi paști oile!” – i-a spus.


Acuma dar, dragii mei frați, Asupra voastră, să vegheați Și-asupra turmei, peste care, Sunteți episcopi, fiecare, Puși chiar de Duhul Sfânt. Să știți Cum trebuie să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, Ce-a câștigat-o El, cu greu, Cu al Său sânge. Știu prea bine,


Iată dar, care-i gândul meu: Vreau ca al păcii Dumnezeu, Care, prin sângele vărsat Atuncea când a încheiat, Cu noi, un veșnic legământ, L-a scos afară din mormânt Pe Domnul nost’, Hristos Iisus – Acela care a fost pus Să fie marele Păstor Al turmei și al oilor –


Așa precum sunt niște oi Ce s-au pierdut, ați fost și voi. Dar v-ați întors către Păstorul, Episcopul – Priveghetorul – Acela care se-ngrijește Și, sufletele, vă păzește.”


Neîncetat, voiesc să știți, Ca turma să o păstoriți – Turma lui Dumnezeu – căci iată, Sub paza voastră-i așezată; Nu pentru că siliți sunteți, Ci voie bună să aveți, În lucrul vostru, tot mereu, Precum voiește Dumnezeu. Nu pentru un câștig mârșav – Căci asta ar fi foarte grav – Să vă luptați, ci munciți bine, Cu lepădare dar, de sine.


Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa