Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 20:25 - Biblia în versuri 2014

25 Ceilalți, „Văzut-am pe Iisus!”, El zise: „De nu voi vedea Mâinile Lui, iar – mâna mea – N-am să o pun, în coasta Lui, Și dacă-n urma cuiului, Din palma Sa – degetul meu – Nu am să-l pun, n-am să cred eu!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 Ceilalți ucenici i-au zis: ‒ L-am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: ‒ Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Ceilalți discipoli i-au zis: „L-am văzut pe Isus!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnele unde au fost cuiele ca să le pipăi cu degetul meu și dacă nu voi putea atinge cu mâna mea coastele Lui, nu (vă) voi crede.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Așadar, ceilalți discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!”. Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

25 Aşadar ceilalţi ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Însă el le-a spus: „Dacă nu voi vedea urma cuielor în mâinile Lui şi nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 20:25
25 Mawu Ofanana  

Dacă mă rog și-s ascultat, Totuși, nu sunt încredințat Că Și-a plecat El – Dumnezeu – Urechea Sa, la glasul meu,


Căci niște câini mă înconjoară. Nelegiuiții mă-nfioară, Dându-mi târcoale ne-ncetat. În al lor mijloc așezat – Iată – acuma, am ajuns. Mâini și picioare, mi-au străpuns,


Însă întreg poporu-acel – Chiar după tot ce a văzut – Pe Dumnezeu nu L-a crezut, Ci-n contra Lui, nestingherit, Cu toții au păcătuit.


„Pe mulți i-ai mântuit, dar când, Chiar El trebuie mântuit, Iată-L, nu poate! Negreșit, De-i Împărat în Israel, Pogoare-Se, și-om crede-n El!


Că El e viu, nu au crezut, Nici că Maria L-a văzut.


Aceștia, bucuroși, au spus Și celorlalți, că L-au văzut – Dar nici pe ei, nu i-au crezut.


Iisus se-ntoarse înapoi, La toți cei unsprezece-apoi, Și astfel, li S-a arătat, Să creadă că a înviat. În casa lor, când a venit, Pe ucenici, El i-a găsit, În jurul mesei, adunați. Atuncea, ei au fost mustrați Pentru-a lor inimă-mpietrită, Și necredința dovedită, Mereu, când vești au căpătat – Prin martori – că a înviat.


„O, ce nepricepuți sunteți! Inimi zăbavnice aveți” – Blând, i-a mustrat Domnul Iisus – „Când trebuia, ceea ce-au spus Prorocii, ca să fi crezut.


Îndată, a plecat să-l cate, Pe frate’ său. Când l-a aflat, Cu bucurie, i-a strigat: „Noi, pe Mesia, L-am găsit!” („Hristos”, înseamnă tălmăcit.)


Apoi, pe Toma, l-a chemat Și, mâinile, i-a arătat, Zicând: „În palme, să-Mi privești! Cu degetul, să pipăiești, Ca să simți urma cuiului! Adă-ți dar mâna, să o pui În coasta Mea și, credincios, Fii Tomo, nu necredincios!”


Atunci, discipolul iubit, De Domnul, astfel i-a vorbit, Lui Petru: „El este Iisus! E Domnul nost’!” Petru s-a dus, Degrabă, haina și-a luat, S-a-ncins – căci era dezbrăcat – Și-apoi, în mare, a sărit.


„Ce semne faci Tu? Să vedem, De vrei, în Tine, să credem! Tu ce lucrezi? Precum se știe,


De-aceea zic, dragii mei frați, Ca bine, seama, să luați, Să nu aveți, cumva, în voi, O inimă, care apoi, Necredincioasă e, și care Poate, oricând, a fi în stare Să vă despartă-ntr-un târziu De Dumnezeul nostru viu.


Și oare, cui, El S-a jurat, Că n-au să poată, niciodat’, Să intre în odihna Lui? Dar oare, nu poporului Cel care nu L-a ascultat, Ajunse El de S-a jurat?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa