Ioan 20:12 - Biblia în versuri 2014

¹² În alb, doi îngeri, îmbrăcați, Văzu, atuncea, așezați, Pe locul unde-a fost culcat Iisus. Unul din ei a stat La cap, iar altul, la picioare. Ea, cu o față rugătoare, Înspăimântată și tăcută, Privea la ei, ca și pierdută.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Atunci a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, stând în locul unde fusese pus corpul lui Isus. Unul era în dreptul capului, iar celălalt acolo unde fuseseră picioarele Lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² și a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap și altul, la picioare.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹² Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, aşezaţi unul la cap şi celălalt la picioare, unde fusese aşezat trupul lui Iisus.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Și a văzut doi îngeri în alb șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare.

Ioan 20:12 Mawu Ofanana

2 Cronici 5:12

Leviții care se vădeau Drept cântăreți, în frunte-aveau Pe-Asaf, Heman și-asemenea Și Iedutun îi însoțea. Apoi, erau, alături lor, Fiii, precum și frații lor. În in subțire-nveșmântați, Fuseseră acești bărbați. Lângă altar s-au așezat – La răsărit – și au purtat Chimvale, harfe și-alăute, Așa precum au fost cerute, De slujba lor. Îi însoțeau Preoți cari trâmbițe aveau Și cari, de toți, s-au vădit deci, A fi o sută douăzeci.

Daniel 7:9

Plin de uimire eu ședeam Și aste lucruri le priveam. În urmă, am mai observat Cum scaune s-au așezat. Ele s-au dovedit să fie, Drept scaune pentru domnie. După aceea, a venit Un Om, de zile-mbătrânit. Acesta, jos, S-a așezat. Straiul cu cari era-mbrăcat, Alb ca zăpada se vădea. Și părul Său de-asemenea, A fi la fel de alb se-arată, Precum este lâna curată. Scaunul Lui, pentru domnie, Flăcări de foc păreau să fie, Iar roțile ce le avea, Un foc aprins mi se părea.

Matei 17:2

Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,

Fapte 1:10

Pe când ședeau ei, neclintiți – Spre cer, cu ochii, pironiți – În haine albe-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați,

Revelația 3:4

Totuși, în Sardes e ceva, Pentru că se găsesc câțiva, Cari, hainele, nu și-au mânjit. Numai aceștia – negreșit – Vor fi cu Mine, împreună, Și haine albe au să-și pună, Fiindcă ei au arătat Că vrednici sunt, neîncetat.

Revelația 7:14

„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.