Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 2:4 - Biblia în versuri 2014

4 „Femeie, ascultă-Mă bine: Ce am a face Eu, cu tine? Al Meu ceas, încă, n-a venit!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Isus i-a răspuns: ‒ Femeie, de ce Mă implici pe Mine în lucrul acesta? Nu Mi-a sosit încă ceasul!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Isus i-a răspuns: „Femeie, de ce trebuie să ne considerăm noi responsabili de acest fapt? Timpul Meu încă nu a venit!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Dar Isus i-a spus: „Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie? Încă nu a venit ceasul meu”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Iisus i-a zis: „Ce ne priveşte pe noi, femeie? Încă nu a sosit ceasul Meu!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 2:4
20 Mawu Ofanana  

Dar, David s-a împotrivit Și-n acest fel a glăsuit: „Fii ai Țeruei, ce-aveți iar, Cu mine? Ce pot zice dar? Aud și eu că omu-acel Mă blestemă. Poate că el, De către Domnul a fost pus, Să facă astfel, și i-a spus: „Iată că David e pe drum: Du-te și blestemă-l acum!” Dacă așa s-a întâmplat, De cine credeți că-ntrebat, Poate a fi omul acel, „De ce te porți în acest fel?”?”


David, spre slujitorul lui, Se-ntoarse și îi zise-apoi: „Dar ce am, oare, eu cu voi, Fii ai Țeruiei? De ce-mi stați, Azi, împotrivă-mi adunați? Trebuie-n Israel, cumva, Să moară, astăzi, cineva? Neștiutor mă dovedesc, Încât nu știu să-mpărățesc, Acuma, peste Israel?”


Femeia merse la Ilie Și-l întrebă: „Spune-mi dar, mie, Ce am cu tine – oare – eu, Omule al lui Dumnezeu? Iată, la mine ai venit, Iar Dumnezeu Și-a amintit De relele ce le-am făcut. Lucrul acesta, Tu l-ai vrut? Ai vrut să-mi fie omorât Copilul, când te-ai pogorât Și ai venit în casa mea?”


Este o vreme-a tuturor: Toate se fac la timpul lor, Și orice lucru de sub soare Un ceas al lui anume-și are.


Răspunse ea. Atunci, Iisus, Femei-aceleia, i-a spus: „Mare este a ta credință! Fie după a ta dorință!” Când El sfârșit-a de vorbit, Copila s-a tămăduit.


Ei au strigat: „Ce ți-am făcut? De ce vrei să ne chinuiești, ‘Naintea vremii? Știm că ești Iisus! Ești Fiul Domnului! Dar nici o legătură nu-i, Statornicită, între noi!” Iisus privea doar, la cei doi.


El le-a răspuns: „Nu știți că Eu, Trebuie-n casă, la al Meu Tată, să fiu? Ce-ați alergat? Oare, de ce, M-ați căutat?!”


Acesta, drept răspuns, a spus: „Iată că ceasul a sosit, Când Fiul fi-va proslăvit.


Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit.


Când vinul, tot, s-a isprăvit, A mers Maria și-a vorbit, Cu al ei Fiu, deci, cu Iisus: „Nu mai e vin!”, iar El a spus:


„De ce plângi”– ei au întrebat – Femeie?” „Plâng, căci L-au luat, De-aici, pe Domnul” – ea a spus – „Și nu știu, în ce loc, L-au pus.”


Privind-o cu blândețe-a spus: „De ce plângi? Ce ți s-a-ntâmplat? Pe cineva, ai căutat?” Ea și-a-nghițit, cu greu, amarul Și-a zis, crezând că-i grădinarul: „O, domnule, de L-ai luat, Spune-mi, unde L-ai așezat, Pe Domnul Meu, pentru că vreau Să merg, degrabă, să Îl iau!”


Să-L prindă, ei s-au străduit, Dar pentru că nu I-a sosit Timpul, în pace, L-au lăsat.


„Al Meu timp încă, n-a sosit; Dar, pentru voi e potrivit, Oricând – prielnic vă e el. Cu lumea, voi sunteți la fel. De-aceea, ea nu vă urăște.


Deci voi, la praznic, vă urcați! Pe Mine, nu Mă așteptați, Căci timpul Meu, nu a sosit, Iar vremea nu Mi s-a-mplinit.”


Aste cuvinte-atunci, Iisus, În Templu când era, le-a spus – Când împărțea norodului, Cu drag, învățătura Lui. Ședea chiar lângă vistierie, Dar nimeni n-a-ndrăznit să vie, Să-L prindă – cum s-ar fi dorit – Căci ceasul Său n-a fost sosit.


Astfel, de-acum în colo, noi N-avem a mai cunoaște-apoi, În felul lumi-acesteia – Să știți – nicicând, pe nimenea. Chiar dacă noi – cum am văzut – Că pe Hristos, L-am cunoscut În felul lumii, nici pe El Nu Îl mai știm, acum, astfel.


Despre-a sa mamă și-al lui tată, Levi a zis astfel, odată: „Iată că eu nu i-am văzut!” Aceleași gânduri le-a avut Despre-ai să frați și negreșit, Vorbit-a precum a gândit: „Nu-mi sunteți cunoscuți voi, mie!” Iar de copii, n-a vrut să știe.” Căci ei păzesc al Tău Cuvânt, Precum și al Tău legământ.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa