Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 2:24 - Biblia în versuri 2014

24 Dar El, în ei, nu se-ncredea, Pentru că bine-i cunoștea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Dar Isus nu se baza pe manifestările lor (exterioare), pentru că El îi cunoștea pe toți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că el îi cunoștea pe toți.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 Dar Iisus nu se încredea în ei, fiindcă îi cunoştea pe toţi

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 2:24
21 Mawu Ofanana  

Ascultă-l Doamne, negreșit, Din cerul locuinței Tale. Așa cum este a sa cale, Să-i dai la fiecare-ndată, Răsplata binemeritată, Căci Tu cunoști inima lor – A fiilor oamenilor.


Iar ție, Solomon, doresc, Un sfat să îți mai dăruiesc: Învață să-L cunoști, mereu, Pe-al tatălui tău Dumnezeu. Din inimă să Îi slujești, Poruncile-I să le păzești Cu suflet binevoitor, Mereu, în fața tuturor. Căci Domnu-i Cel cari cercetează În inimi, și care scrutează În ceea ce ne-nchipuim Și-n tot ceea ce ne gândim. Dacă tu Îl vei căuta, Aproape, El – mereu – va sta. O să se lase – să știi bine – Astfel, a fi găsit de tine. Dar dacă o să-L părăsești, Atuncea poți să te gândești Că lepădat vei fi, mereu, De către-al nostru Dumnezeu.


Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.


„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”


Iisus, îndată, i-a văzut, Gândul ascuns, le-a cunoscut Și-a spus atunci: „De ce aveți Voi, gânduri rele? Ce credeți


Iisus, gândul, le-a cunoscut, Iar când tăcere s-a făcut, A zis: „Voi, pentru ce, aveți Astfel de gânduri? Ce credeți,


Apoi, în grabă, l-a adus, Pe al său frate, la Iisus. „Tu, Simon, al lui Iona ești. De astăzi, Chifa, te numești” – A zis Iisus, când l-a zărit. („Petru”, înseamnă, tălmăcit.)


Noi știm că toate, Tu le știi, Că n-ai nevoie ca să fii, De către nimeni, întrebat. Acum, credem că ești plecat, Chiar de la Domnul Dumnezeu.”


Apoi, a treia oară-i puse, Lui Petru-aceeași întrebare: „Îmi spune, Mă iubești tu, oare, Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu, Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” – Răspunse Petru – întristat, Căci, de trei ori, l-a întrebat Dacă-L iubește – iar, Iisus, „Să Îmi paști oile!” – i-a spus.


„Cheamă-ți bărbatul”, i-a mai spus, Femei-atunci, Domnul Iisus.


Voi nu aveți, precum văd Eu, Iubire, pentru Dumnezeu.


Iisus, gândul, le-a cunoscut Și, pentru că El a știut Că vor – cu sila – imediat, Să-L ia, spre-a-L face Împărat, Pe dată, de la ei, S-a dus, Urcând singur, în munte, sus.


Dar, între voi, precum se vede, Sunt unii care nu pot crede.” Iisus a spus, aste cuvinte, Căci a știut, mai dinainte, Că – între cei prezenți – erau Unii, care nu Îl credeau. De-asemeni, El l-a cunoscut Pe cel, ce-n urmă, L-a vândut.


Apoi, toți au îngenunchiat Și-o rugăciune-au înălțat: „O, Doamne, Tu care privești În inimi, să ne deslușești, Care – din cei doi – vrei să fie


Că Domnul, care-a cunoscut Ale lor inimi, a făcut Ca și ei, mântuiți, să fie, Lăsând, și peste ei, să vie, Din cer, al Său Duh Sfânt apoi.


Atuncea când va fi lovit De multe rele, negreșit, Cântarea pe cari o vei scrie, Drept martoră, are să-Mi fie. Nicicând, ea nu va fi uitată – Ci dimpotrivă – învățată De toți acei urmași pe care Neamul lui Israel îi are – Va fi în gura tuturor, Ca martoră-mpotriva lor, Căci nimenea, putere, n-are Să o îngroape în uitare. Cunosc acest popor: am știre – Chiar astăzi – despre-a lui pornire, Mai înainte să-l fi dus În țara pe care am spus – Când am jurat, părinților – Că o voi da ăstui popor.”


Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.


Loviți, cu moartea, au să fie Copiii ei și o să știe Biserica, precum că „Eu Sunt Cel cari cercetez, mereu, Rărunchi și inimi”, iar apoi – Când am să Mă întorc, la voi – Răsplată-i dau, la fiecare, După ce fel de fapte are.


Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa