Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Mai fost-a invitat, aici, Iisus, cu ai Săi ucenici.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 La nuntă fuseseră chemați și Isus cu ucenicii Săi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 La nuntă, împreună cu Isus fuseseră invitați și discipolii Săi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 A fost chemat și Isus cu discipolii lui la nuntă.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 A fost chemat şi Iisus cu ucenicii Săi la nuntă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 2:2
30 Mawu Ofanana  

Cu nimeni, nu se va certa; Pe uliți, nu-I va asculta Nimenea glasul; de cumva,


El le va spune, imediat: „Când ăstora mici frați ai Mei – Neînsemnați, șterși, mărunței – Aceste lucruri, le-ați făcut, Atuncea – trebuie știut – Că nu le-ați făcut lor, ci Mie!”


„De câte ori n-ați săvârșit Acestea, pentru ai Mei frați, Micuți și foarte ne-nsemnați” – El le va spune – „căci n-ați vrut, Voi, Mie, nu Mi le-ați făcut!”


Apoi, de mama Sa-nsoțit, De frați și ucenici, grăbit, Spre Capernaum, S-a-ndreptat, Unde, câteva zile-a stat.


Discipolii și-au amintit, Ce – din vechime – fost-a scris, Prin prorocie, când s-a zis: „Râvna Mă mistuie, pe Mine, Pentru-a Ta casă, pentru Tine.”


De-aceea, când a înviat Din morți, și-apoi S-a arătat Discipolilor, negreșit, Că ei, cu toți, și-au amintit De vorbele ce le rostise, Când, despre Templu, le vorbise, Crezând tot ce-n Scripturi s-a scris Și ceea ce Iisus a zis.


Când vinul, tot, s-a isprăvit, A mers Maria și-a vorbit, Cu al ei Fiu, deci, cu Iisus: „Nu mai e vin!”, iar El a spus:


Iisus veni, după aceea, Cu ucenicii, în Iudeea. Aici, în timpul cât a stat, Pe mult norod, a botezat.


Nu boteza, El doar i-a pus, Pe ucenici, ca să-i boteze Pe cei ce-au vrut să Îl urmeze.


Atunci, discipoli-ntre ei, S-au întrebat: „I-a dat, cumva, De-ale mâncării, cineva?”


Căci ucenicii Lui erau Plecați, cu toții, în cetate, De-ale mâncării, ca să cate.


După ce toți s-au săturat, Pe ucenici, i-a îndemnat: „Strângeți fărâmele rămase.”


Primele umbre de-nserare Au coborât, când, înspre mare, Discipolii se îndreptară


Auzind vorba Domnului, Mulți, dintre ucenicii Lui, Au zis: „Ceea ce a vorbit, Acum, e de nesuferit. Aceasta este, prea de tot! Cari oameni, să o rabde, pot?”


Vorbele Lui, Îl părăsiră Mulți dintre cei ce L-au urmat, Până atunci, neîncetat.


Către cei doisprezece, El S-a-ntors și a vorbit astfel: „Iată, că am rămas doar noi. Nu vreți, ca să plecați, și voi?”


Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Pe voi – cei doisprezece – Eu V-am adunat, în jurul Meu. Deși-am știut bine ce fac, Totuși, unul – din voi – e drac.”


Când, în acest fel, a vorbit, La Iuda, El S-a referit – La cel care iubea mult banul, La fiul lui Iscarioteanul – Cel care parte a făcut, Din rândul lor, dar L-a vândut.


Alt ucenic, Andrei numit – Frate cu Petru – a vorbit:


Se-apropia. Către Iisus, Atuncea, frații Săi au spus: „Du-Te-n Iudeea, să Te vadă Ai Tăi discipoli și să creadă Lucrările care le faci. N-avem dreptate? De ce taci?


Cu sine-n Antiohia. Un an întreg, ei au luat, Parte, la adunări, și-au dat Învățătură, tuturor. Aicea – ucenicilor – Întâia oară, li s-a dat, Un nume nou. Ei s-au chemat „Creștini”. Deci, a pornit ăst nume, Din Antiohia, în lume.


Toți ucenicii au găsit, Că este foarte potrivit, Ca fiecare, dintre ei, Să dea fraților lor Iudei, După putință, ajutor.


Fie că beți sau că mâncați, Ori faceți altceva, dragi frați, Să faceți totul, tot mereu, Spre lauda lui Dumnezeu.


Femeia care-i măritată, De-al ei bărbat, este legată, Neîncetat, de către Lege, Cât va trăi el – se-nțelege. Apoi – când soțul i-a murit – E liberă și – negreșit – Poate să se mărite iară, Însă, în Domnul, nu afară.


Orice veți face, cu cuvântul, Cu fapta voastră, sau cu gândul, Să faceți voi, neîncetat, În Numele cel minunat Al Domnului Hristos Iisus, Iar Tatălui Celui de Sus, Tot prin al Său Nume, să știți, Necontenit, să-I mulțumiți.


Căsătoria – să se știe – Mereu, în cinste, să se ție, Iar patul să fie curat, Ferindu-l de a fi spurcat. Căci Dumnezeu, și pe curvari Și-asemeni și pe preacurvari, Are ca să-i aducă-odată, La a Sa dreaptă judecată.


Iată dar, că la ușă-s Eu, Și bat în ea. Dacă al Meu Glas, îl aude cineva, Și dacă va veni, cumva, Să Îmi deschidă – și Mă lasă – Atuncea, voi intra în casă Și voi cina cu omu-acel, Iar el, cu Mine-n acest fel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa