Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 2:13 - Biblia în versuri 2014

13 În pragul sărbătorilor – Spre Paștele Iudeilor – Iisus a hotărât: „Pornim, Cu toții, spre Ierusalim!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Paștele iudeilor era aproape, astfel că Isus S-a dus la Ierusalim.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Se apropia sărbătoarea iudeilor numită Paște. Isus S-a dus la Ierusalim

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Paștele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalím.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 Se apropia sărbătoarea Paştelui iudeilor şi Iisus a urcat la Ierusalim.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Paștele iudeilor erau aproape și Isus S-a suit la Ierusalim.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 2:13
14 Mawu Ofanana  

M-am necăjit și-am aruncat Afară, tot ce am aflat Acolo și se dovedea Că este pentru Tobia.


Apoi, în Templul Domnului, Iisus simți-n inima Lui, Un junghi, atunci când a pătruns Și l-a văzut ce a ajuns. Pe cei ce-n Templu se aflau – Pe cei care negoț făceau – Furios, Iisus i-a alungat. Tarabele le-a răsturnat Zarafilor, iar pe acei Neguțători de porumbei, I-a scos afară și le-a zis:


Când la Ierusalim sosiră, Ei, către Templu, se grăbiră. Iisus, în Templu, a intrat Și, mânios, i-a alungat Pe cei care negoț făceau; S-a dus la cei ce bani schimbau, Și mesele le-a răvășit; Apoi, privirea, Și-a oprit, Pe cei ce vindeau porumbei. Furios, S-a îndreptat spre ei, Și-ale lor bănci, le-a răsturnat.


În urmă-n Templu a intrat, Iar pe cei care i-a aflat Acolo – și negoț făcând – I-a scos afară-ndat’, strigând:


Când Paștele se-apropiau, Către Ierusalim, porneau Părinții pruncului Iisus, În fiecare an. S-au dus –


Când Paștele se-apropiau, Mulți, la Ierusalim, mergeau, Urmând ca să se pregătească – De Paște – să se curățească.


Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit.


La acel Paște, când Iisus, Pân’ la Ierusalim, S-a dus, În al Său Nume, mulți crezură, Căci semnele, I le văzură.


Apoi, un praznic a urmat; Iisus, cu ai Săi, a plecat Pân’ la Ierusalim. Avea


Era în preajma Paștelor, Spre praznicul Iudeilor.


Apoi, în fața Domnului, Pe tot cuprinsul anului, Bărbații voști’ – la sărbători – Au să se suie, de trei ori, În locul pe cari, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege. La praznicul azimilor, La cel a săptămânilor, La sărbătoarea cortului, Bărbați-n fața Domnului Se vor sui. Fără-ndoială, Nimeni să n-aibă mâna goală,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa