Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 2:11 - Biblia în versuri 2014

11 În acest fel, au început Minunile, ce le-a făcut Iisus, în Cana Galileea. Și-a arătat, în vremea ‘ceea, Slava, iar ucenicii Lui, Crezură-n Fiul omului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Acest început al semnelor înfăptuite de Isus a avut loc în Cana Galileei. El Și-a arătat astfel gloria, iar ucenicii Lui au crezut în El.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Acest lucru care s-a întâmplat în localitatea Cana din provincia Galileea, a fost prima minune făcută de Isus. Astfel, El Și-a arătat gloria; iar discipolii Lui au crezut în El.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cána Galiléii. Și-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Aceasta a făcut-o Iisus în Cana Galileii, ca început al semnelor sale şi şi-a arătat slava, iar ucenicii Lui au crezut în El.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 2:11
43 Mawu Ofanana  

Femeia zise-atunci: „Văd eu, Că ești om al lui Dumnezeu, Pentru că tot ce ai vestit, Adevărat s-a dovedit!”


Să fie binecuvântat Numele Lui, neîncetat! Să umple slava Celui Sfânt, Fața întregului pământ, Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!


Faceți să fie cunoscute Minunile, de El, făcute, Printre popoare! Slava Lui – Și măreția Domnului – S-o afle toți cei care sânt Locuitori, pe-acest pământ!


Când Israelul a văzut Ceea ce Domnul a făcut – Ce braț puternic a-ndreptat Spre Egipteni – s-a-nspăimântat. Întreg poporul s-a temut Atunci, de Domnul. Au crezut, În El și-n Moise – robul Său – Fiind, cu toții, speriați rău.


Dacă nepăsători vor sta Când semnele au să le vadă Și tot nu au ca să te creadă, La râu atuncea, să te duci, Apă să iei și s-o aduci În fața celor care sânt Acolo strânși și, pe pământ, S-o torni apoi. Ei vor vedea, Că-n sânge, se preface ea.”


Du-te de pâinea ți-o mănâncă, Cu veselie, până încă Mai ești în viață. Bucuros, Bea-ți apoi vinul. Fii voios Pășind pe-al vieții tale drum, Că-n ceea ce faci tu acum, De mult găsit-a Dumnezeu Plăcere. Dar să ai, mereu,


Atuncea doar, are să vie, Să se descopere, pe dată, Slava aceea minunată, Care este a Domnului. Ființele pământului, În clipa ‘ceea, vor putea, Cu toate, de a o vedea, Pentru că Domnul, negreșit, Este Cel care a vorbit.


Dacă n-o să Mă ascultați Și dacă slavă n-o să-I dați Numelui Meu, arunc în voi Blestemul și blestem apoi Ceea ce-ați binecuvântat. Aflați că am și blestemat, Căci loc, în inimi, n-ați găsit, Pentru ceea ce-am poruncit” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Legea, prin Moise, ni s-a dat; Har și-adevăr am căpătat, Acuma, prin Hristos Iisus.


A doua zi, Iisus a vrut Să plece, într-un alt ținut, Cu ucenicii și, de-aceea, Ei au pornit spre Galileea. Pe drum, pe Filip, l-a-ntâlnit: „Urmează-Mă” – i-a poruncit.


Atunci, Iisus a întrebat: „Doar că am zis că, „te-am văzut Stând sub smochin”, tu M-ai crezut? Numai pentru aceasta, crezi? Mult mai mari lucruri, ai să vezi!”


Atunci, la El, mulți au venit, Zicând: „Ioan nu a făcut Vreun semn, noi, însă, am văzut Că tot ceea ce el ne-a spus, E-adevărat, despre Iisus.”


Mă bucur că nu M-am aflat Acolo – sincer, pentru voi – Ca să puteți crede, apoi. Acuma dar, cu toți, haidem, La el acasă, să mergem!”


Atunci, pe loc, a fost chemat Soborul. Când s-au adunat Toți, preoții cei mai de seamă Și Farisei-au zis, cu teamă: „Ce facem, oare, oameni buni, Căci Acest om, multe minuni, A săvârșit? În acest fel,


Cu-atât mai mult, norodu-acel Ieși-n a Lui întâmpinare, Cuprins de o uimire mare.


Măcar că semne a făcut, Printre Iudei, ei n-au crezut, Nici chiar atuncea, în Iisus,


Isaia, astfel, a vorbit, În clipa-n care a privit, La slava Lui. Totuși, erau


Și astfel, orișice veți cere, În al Meu Nume, am putere Să fac a fi înfăptuit, Pentru ca Tatăl, proslăvit, Să fie-n Fiul Său, mereu.


Pe Tatăl Meu, căci vă iubește El Însuși, și vă dăruiește Ce vreți, pentru că M-ați iubit Și ați crezut că am venit, Chiar de la Domnul Dumnezeu.


Noi știm că toate, Tu le știi, Că n-ai nevoie ca să fii, De către nimeni, întrebat. Acum, credem că ești plecat, Chiar de la Domnul Dumnezeu.”


A treia zi, după aceea, Urmă – în Cana Galileea – Ca să se facă nuntă mare, Cu mulți nuntași, nuntă la care – Printre acei care s-au dus – A fost și mama lui Iisus.


La acel Paște, când Iisus, Pân’ la Ierusalim, S-a dus, În al Său Nume, mulți crezură, Căci semnele, I le văzură.


Acesta merse, la Iisus, Noaptea, în taină, și I-a spus: „Învățătorule, știm bine, Că Dumnezeu este cu Tine, Că de la Domnul, ai venit. Lucrul acesta e vădit, Căci nimeni nu ar fi putut, Să facă, tot ce ai făcut, Neînsoțit de Dumnezeu.”


Iisus a părăsit Iudeea Și S-a întors în Galileea.


Iisus veni, după aceea, Iarăși, în Cana Galileea, Unde, din apă, vin făcuse. Atunci, în Capernaum, fuse Un om – slujbaș la-mpărăție – Iar fiu-i, se brodi să fie Chiar în acea vreme, bolnav.


Acum, această vindecare, Fusese-al doilea semn, pe care, Domnu-l făcu, în Galileea, Când revenit-a din Iudeea.


Pentru ca toți să Îl cinstească, Pe Fiu, și să Îl prețuiască, Precum, pe Tatăl, Îl cinstesc. Cei cari, pe Fiu, nu-L prețuiesc, Îl necinstesc – v-o spun deschis – Pe Tatăl, care L-a trimis.


Oameni-acei, când au văzut, Minunea care s-a făcut Atunci – sub ochii lor – au spus, În acest fel, despre Iisus: „Este proroc, cu-adevărat! E Cel ce-n lume-i așteptat!”


O gloată mare L-a-nsoțit, Văzând cum i-a tămăduit Pe suferinzi, semne făcând, Pe toată lumea minunând.


La ei și-a zis: „Adevărat, Vă spun, că voi Mă căutați, Nu pentru că vreți să aflați Semne din cer – ieri le-ați văzut; Însă, ceea ce va plăcut, Pâinea a fost, ce Eu v-am dat, Din care, voi v-ați săturat.


„Ce semne faci Tu? Să vedem, De vrei, în Tine, să credem! Tu ce lucrezi? Precum se știe,


Mulți, din cei ce L-au ascultat, Crezură-n El, și se-ntrebau – Unii pe alții – și ziceau: „Voi credeți că Hristosul – dacă Are să vină – o să facă Semne, în plus, de ce-am văzut Că omu-Acesta a făcut?”


„Nu ține, ziua de Sabat, Omul Acel? E foarte greu, Să crezi că, de la Dumnezeu, Sosește El” – unii ziceau. Alții, în schimb, se întrebau: „Un păcătos – un om – cum poate, Astfel de semne minunate, Ca să înfăptuiască, oare?” Și, între ei, fu dezbinare.


Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”


Căci întristările pe care Le-avem, o clipă, fiecare, Au să lucreze, pentru noi, O slavă veșnică apoi,


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


„Acum, prin voia Domnului, Noi am privit la slava Lui Și glasul Său l-am auzit, Din para focului ieșit. Azi, auzit-am al Său glas Și totuși, vii, noi am rămas.


V-am scris aceasta, ca să știți Cu toți, și-ncredințați să fiți Că dacă-n Fiul Domnului, Voi credeți – în Numele Lui – Viață în veci, ați dobândit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa