Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 19:17 - Biblia în versuri 2014

17 Iisus, cu crucea-I, a suit Pe-al „Căpățânii” deal – numit „Golgota”, în vorbirea lor, Aceea a Iudeilor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 iar El, ducându-Și crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“, care în ebraică se numește „Golgota“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Ducându-Și crucea, Isus a ajuns în locul numit „Craniul”, care în limba evreilor se numea Golgota.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Purtându-și singur crucea, a ieșit spre locul numit „al Craniului”, care, în ebraică, este numit „Gólgota”,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Şi, purtându-şi crucea, El a ieşit spre locul numit Locul Căpăţânii, pe evreieşte Golgota,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al „Căpățânii”, care în evreiește se cheamă „Golgota”.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 19:17
23 Mawu Ofanana  

Avram puse lemnele toate, La fiul său, Isac, în spate; Apoi, luă cuțit și focul Și o porniră înspre locul Care-i fusese arătat.


Doi oameni răi, ei au găsit Și-aceștia au mărturisit Cum că Nabot l-a blestemat Pe Dumnezeu și pe-mpărat. Atunci, afară îl târâră, Unde cu pietre-l omorâră,


„Scoate-l afară, imediat, Pe cel ce e întemnițat, Pentru că, hule, a rostit! Toți cei care l-au auzit, Să se adune-n jurul lui Și, peste capul omului, Să-și pună mâna fiecare. Apoi, întreaga adunare, Cu pietre, îl va fi lovit, Până când el va fi pierit.


Să înțelegeți vreau, că cine Nu își ia crucea ca să vină Pe urma Mea, va avea vină Și, lângă Mine, nu va sta.


Apoi, El, ucenicilor, Le-a spus așa: „Oricine vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, întâi, de sine; Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că


Deasupra crucii lui Iisus, O însemnare, ei au pus, Pe ea fiindu-I scrijelită Vina care I-a fost găsită. Noroadele ce-n deal s-au dus, Puteau citi scrisul: „Iisus, Împărat al Iudeilor”.


Iisus a mai adăugat, După ce, țintă, l-a privit: „De-un lucru doar, mai ești lipsit. Du-te și vinde tot ce ai, Și-apoi, la cei săraci, să dai. Așa, o să-ți aduni, în cer, Comorile. Atât îți cer! De n-ai nimic a te mai ține, Ia-ți crucea, și hai după Mine!”


De-asupra crucii, un soldat, O însemnare-a așezat, Pe care fost-a scrijelită Vina ce Îi era găsită. Norodul, cari pe deal s-a dus, Putea citi scrisul: „Iisus, Împărat al Iudeilor”.


Nu poate! Dacă S-a numit „Hristos”, „Rege-al lui Israel”, Coboare, și vom crede-n El!” Chiar și tâlharii condamnați, Atuncea, și crucificați – Deși același chin răbdau – Tot în batjocură-I vorbeau.


Apoi, El, ucenicilor Și, de asemeni, tuturor Celor prezenți, le-a spus: „De vrea Oricine, ca pe urma Mea, Să meargă, renunțe la Sine, Să își ia crucea, și pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că, Oricine-i cel ce încearcă


De-asemenea, vă mai spun Eu, Căci cel ce crucea nu își ia, Ca să pășească-n urma Mea, Nicicând, nu va putea să fie Un ucenic, potrivit Mie.


Să-L răstignească, ei L-au dus, Însă, pe drum, mâna au pus, Pe-un om, cari Simon se numea Și, în Cirena, locuia. Pe acel Simon, ei l-au pus, Să ducă crucea, lui Iisus.


Când au ajuns cu toții, sus, Pe „Căpățâna”, i-au culcat Pe cruci și-apoi, le-au ridicat. În ăst fel, a ajuns Iisus, Între tâlhari, să fie pus – Pe unu-n dreapta-I l-așezară, Pe-altul la stânga-l ridicară.


De-asupra Lui, putea oricine, Ca să citească-n latinește, Grecește și în evreiește, În lemnul crucii, încrustat: „Peste Iudei, El e-mpărat”.


Iisus, Marele-nvățător, Vorbit-a, astfel, tuturor: „Cel care-i hotărât și vrea Ca să pășească-n urma Mea, Se lepede, atunci, de sine, Să își ia crucea și, pe Mine, Să Mă urmeze! Pentru că,


Când auzi Pilat, ce-au spus, L-a scos afară, pe Iisus, Și-n jilțul de judecător, S-a așezat, tremurător, În locul care s-a numit, Atunci, cu „Pietre pardosit” – Care, „Gabata”, se numește, De-i tălmăcit în evreiește.


Ierusalimul, atuncea, O renumită scăldătoare. Erau, acolo, cinci pridvoare, Drept adăpost bolnavilor. Chiar lângă Poarta Oilor, Se afla ea, și s-a numit Betesda. Ea a găzduit


Ștefan fu scos, apoi, afară Din cetățuie. Au luat Pietre, cu toți, și-au aruncat În el, până când a murit. Aceia care l-au lovit – La haine – pază, au lăsat, Pe-un om cari, Saul, s-a chemat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa