36 „Nu e a Mea Împărăție, Din lume. De-ar fi fost să fie, Atuncea, slujitorii Mei, În mâinile ăstor Iudei, Pe Mine, nu M-ar fi lăsat” – Zise Iisus – „ci-ar fi luptat. Însă, a Mea Împărăție, Nu e de-aici.” „Dar, spune-mi, mie, Ca să-nțeleg” – zise Pilat –
36 Isus a răspuns: ‒ Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.
36 Isus a răspuns: „Regatul Meu nu este din această lume. Dacă el ar fi aparținut de această lume, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat ție. Dar (acum este evident că) Regatul Meu nu aparține acestei lumi.”
36 Isus a răspuns: „Împărăția mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s‑ar fi luptat ca să nu fiu dat pe [mâna] iudeilor. Dar acum împărăția mea nu este de aici”.
36 Iisus a răspuns: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat, ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.”
36 „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăția Mea nu este de aici.”
Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.
Slavă – atuncea – I s-a dat Și o putere-mpărătească, Pentru ca Lui să Îi slujească Popoarele neamurilor, Indiferent de limba lor. Astfel, peste întreaga fire, El a primit o stăpânire Care, veșnică, se arată, Căci nu va pieri, niciodată.
Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!
Crezi că, pe Tatăl, n-aș putea Să-L rog, să-Mi dea ajutorare? Doar peste doișpe legiuni are, De îngeri, gata pregătite, Pe care le-ar putea trimite, Dacă le-aș cere, imediat!
Zise Iisus. „Dar, ce sunt Eu? Îți pare că aș fi Iudeu? Doar neamul Tău” – zise Pilat – „În a mea mână, Te-a lăsat! Mai bine-mi spui, de la-nceput, Cu vorbă bună, ce-ai făcut.”
Iisus, gândul, le-a cunoscut Și, pentru că El a știut Că vor – cu sila – imediat, Să-L ia, spre-a-L face Împărat, Pe dată, de la ei, S-a dus, Urcând singur, în munte, sus.
Împărăția – vă spun eu – Cari este a lui Dumnezeu, Nu e-n mâncări și băutură. În Ea găsești, făr’ de măsură, Neprihănirea ce te-mbie, Pacea și multă bucurie. Să știți că toate-acestea sânt Aflate doar în Duhul Sfânt.
Ascultă dar, îndemnul meu, Făcut față de Dumnezeu – Cel care e nemuritor Și, viață, dă lucrurilor – Și față de Hristos Iisus, Al nostru Domn, din cer, de sus, Cel care a făcut, odată, O mărturie minunată, ‘Naintea lui Ponțiu Pilat: