Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 18:28 - Biblia în versuri 2014

28 La judecată-apoi, Iisus, De la Caiafa, a fost dus. Se luminase-a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În sala pentru judecat, Nici un Iudeu nu a intrat, Căci Paștele se-apropiau Și, să se spurce, nu voiau.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era în zori. Ei n-au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească și să poată mânca jertfa de Paște.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Apoi, de la Caiafa, L-au dus pe Isus în sala de judecată. Era dimineața. Ei nu au intrat în sala de judecată, ca să nu devină astfel descalificați pentru sărbătorirea Paștelor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiáfa la pretoriu. Era dimineață. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se profaneze și să poată [mânca] Paștele.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

28 L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată. Era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mânca Paștele.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 18:28
33 Mawu Ofanana  

Scrâșnesc din dinți, neîncetat, În contră-mi, ca și cei vădiți A fi niște nelegiuiți, Ca secăturile acele Cari doar batjocuri au în ele.


Căci ei aleargă-n graba mare Să facă rău. Ceata se strânge Avidă ca să verse sânge.


Umblând pe-ntunecate căi, Nu dorm, iar somnul le-a pierit Dacă vreun rău n-au făptuit. Ei umblă-ntr-una după pradă, Făcând pe cineva să cadă.


În ziua a paisprezecea, Din luna-ntâi, voi veți avea Praznicul Paștelui. Să știți Că trebuie să-l prăznuiți O săptămână încheiată. În săptămâna arătată, Numai azimi veți mânca voi,


Vai, de cei cari împinși de fire, Cugetă la nelegiuire Și-n așternut, rele, urzesc, Pe cari în zori le-nfăptuiesc, Dacă e în puterea lor.


Ostașii dregătorului, În curțile pretorului – Din temniță, când L-au adus – Îl așezară pe Iisus.


Ostași-atunci, L-au îmbrâncit În curtea marelui palat


De ziuă, când s-a luminat, S-au adunat să țină sfat, În grabă, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari. Ei porunciră, ca Iisus, Să fie, în Sobor, adus.


Când Paștele se-apropiau, Mulți, la Ierusalim, mergeau, Urmând ca să se pregătească – De Paște – să se curățească.


Întâi – la Ana, la cel care, Socru, al preotului mare, Era. Caiafa s-a numit Cel ce fusese hărăzit Mare preot, în anu-acel.


Petru, după Iisus, mergea; Alt ucenic, de-asemenea, Pășea, în urma lui Iisus. Acesta, după El, s-a dus, Până la curtea celui care Era, atunci, preotul mare. De preot, fiind el știut, Să intre-n curte, a putut.


Pilat se-ntoarse, de îndată, În sala pentru judecată, Unde, Iisus a fost chemat. Apoi, pe Domnul, L-a-ntrebat, Privind la El, pătrunzător: „Ești Rege, al Iudeilor?”


Dar, dacă vreți, vă slobozesc, De Paște – cum obișnuiți – Pe cineva, precum doriți. Pe al „Iudeii Împărat”, Să-L slobozesc?” Toți au strigat:


„Nici o putere, n-ai avea” – I-a zis Iisus – „asupra Mea, Dacă ea nu ți-ar fi fost dată, De sus, de către al Meu Tată. Cel care-n mâna ta M-a dat, A săvârșit un greu păcat!”


Era în ziua Pregătirii De Paște; după mersul firii, Era ceasul al șaselea. Către mulțimea ce ședea În fața lui, privea Pilat. „Iată-l pe-al vostru Împărat!” A zis, apoi, către Iudei.


S-a-ntors apoi, încă odată, În sala pentru judecată, Ca să-L întrebe, pe Iisus: „De unde vii?” Dar El n-a spus Nici un cuvânt. Atunci, Pilat,


Privindu-i, Petru a vorbit: „Prin Lege, nu-i îngăduit Să se-nsoțească un Iudeu, Cu un alt neam. Dar, Dumnezeu Mi-a arătat, ca nu cumva, Să mai numesc, pe cineva, Că e spurcat, sau necurat.


Iată ce-ai de făcut acum: Gătește-ți oamenii, de drum, Și-apoi, spre Iope, să pornească. Acolo, ei au să-l găsească, Pe Simon, Petru poreclit. Omul acela-i găzduit, La Simon tăbăcarul, care Își are casa, lângă mare. El va veni să îți vorbească.”


„Cum ai putut, de ai intrat Și la aceia ai mâncat, Cari, împrejur, nu sunt tăiați?” – Îl întrebară, supărați.


Acela care a lucrat, Nu-i altul decât Dumnezeu. Al lui Avram a fost mereu, Al lui Isac și Iacov. El L-a proslăvit chiar pe Acel Pe care voi, cu toți, L-ați dat – Cum știți – în mâna lui Pilat. Pe robul Său, deci pe Iisus, L-a proslăvit, cum v-am mai spus, Deși v-ați lepădat de El, Cu toate că Pilat acel, Să Îi dea drumul, a-ncercat.


Potrivnici, lui Iisus al Tău, Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns Și care, la noi, a ajuns, S-au însoțit cu-adevărat – Așa precum ne-ai înștiințat – Aici chiar, în astă cetate: Pilat și Neamurile toate, Al nostru împărat, Irod, Și al lui Israel norod.


Cât pe pământ o să trăiești, Tu, Paștele, să le jertfești, În cinstea Domnului. Din oi, Să-I aduci jertfe, și din boi, În locul care, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege, Ca Numele să Și-L așeze.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa