Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 18:20 - Biblia în versuri 2014

20 L-a privit țintă-n ochi și-a spus: „Pe față, lumii, i-am vorbit! Așadar, am împărtășit, Învățătura Mea, mereu, În sinagogi și-n Templu. Eu Am cuvântat îndeajuns Și nu am zis nimic ascuns. Întotdeauna, Eu eram Printre Iudei și le vorbeam.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii deschis. Întotdeauna i-am învățat pe oameni în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit oamenilor în public. Totdeauna am învățat mulțimile de oameni în sinagogă și în (zona de lângă) templu, unde se adună toți iudeii. Nu am spus nimic în secret.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față. Întotdeauna am învățat în sinagogă și în templu, unde se adună toți iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Iisus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi nu am vorbit nimic pe ascuns.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toți iudeii, și n-am spus nimic în ascuns.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 18:20
25 Mawu Ofanana  

Căci voi vesti Numele Tău La ai mei frați, fără-ncetare Și-apoi la-ntreaga adunare Am să Te laud, tot mereu.


În adunarea Ta cea mare, Vestesc mereu a Ta-ndurare. Nu-mi închid buzele, nu tac. Iar Tu știi Doamne, tot ce fac!


Eu, în ascuns, n-am cuvântat, Nici într-un loc întunecat. Eu nu am zis celor pe care, Iacov urmași în lume-i are, „Veniți la Mine, cu toți dar, Și căutați-Mă-n zadar!” Eu – Domnul – spun neîncetat, Doar ce e drept și-adevărat.”


Apropiați-vă de Mine Și ascultați-Mă voi, bine! Nu în ascuns am cuvântat. Din timpurile vechi, am stat De față, când au început Aste lucrări de s-au făcut. Acuma, Domnul Dumnezeu, Pe mine m-a trimis, iar eu, De Duhul Său sunt însoțit.


Când vă vor zice: „E-n pustie Hristos!” Nu mergeți: n-o să fie! Sau că „Hristosul ascuns este În odăițe!”, astă veste


Apoi, S-a-ntors ca să privească Adunătura omenească, Pe-a cărei mână, a-ncăput. Când plini de ură i-a văzut, Pe cei din juru-I, le-a vorbit: „Voi, după Mine, ați ieșit, Armați cu săbii și ciomege, Ca după-un călcător de lege – De parcă aș fi un tâlhar – Ca să Mă prindeți. Uitați dar, Că-n toate zilele, ședeam În Templu, unde, învățam Noroadele. Iată, mereu, În al vost’ mijloc, am fost Eu, Și-atunci, nu M-ați întemnițat.


Marele preot s-a sculat Și hainele și-a sfâșiat, Țipând într-una: „A hulit! Acum, cu toți L-ați auzit! Deci, ce nevoie mai avem De martori, când, chiar noi suntem Martori, la ce-a mărturisit?! Cu noi, de față, a hulit!


Iisus, pe-atuncea, străbătea, Cu-ai Săi, toată Galileea. Cu-nțelepciune S-a purtat Și-n sinagogi a învățat, Norodul. Propovăduia, Mulțimii, Evanghelia Împărăției, vindecând Pe toți bolnavii, până când


Cetăți și sate, străbătea Iisus. Pe unde El trecea, Putea fi auzit vorbind Și lumii propovăduind, Clar, Evanghelia cerului. A vindecat, în drumul Lui, Mereu, oricare neputință, Totul fiindu-I cu putință.


Iisus, pe față, le-a vorbit, Când aste lucruri le-a vestit, Iar Petru-ndată L-a luat, Deoparte, unde L-a mustrat.


În fiecare zi, ședea Iisus, în Templu, și dădea Învățătură, gloatelor. În Muntele Măslinilor, Apoi, spre seară, se ducea, Și-acolo, noaptea-Și petrecea.


Pe oameni, El i-a învățat, În sinagogi, neîncetat. Toți cei din juru-I Îl slăveau Și, dragoste, Îi arătau.


Însă, de ce Mă-ntrebi, pe Mine? Eu zic, ca să-i întrebi – mai bine – Pe cei care M-au auzit, Despre tot ceea ce-am vorbit! Ei sunt aici! Ei M-au adus Și – foarte bine – știu, ce-am spus!”


Toate acestea, când s-au spus, În Capernaum, fu Iisus, Și-n sinagogă, i-a-nvățat, Pe toți cei ce L-au căutat.


Când se-ntâmplau aceste toate, Era cam pe la jumătate Praznicu-acel, și-atunci, Iisus, La Templu, hotărât, S-a dus, Să-mpartă-nvățătura Lui, Cu dragoste, norodului.


Și totuși, iată-L că vorbește, Pe față, și nu se ferește, Iar ei, cu toți, tac. Nu cumva – Cei mari – vor fi știind ceva, Și-au cunoscut, cu-adevărat, Că e Hristosul așteptat?


Pe când îl învăța Iisus, În Templu, pe norod, a spus: „Mă știți și Mă cunoașteți bine. Dar n-am venit Eu, de la Mine; De-aceea spun – și v-am mai zis – Acela, care M-a trimis, E drept și este-adevărat, Dar voi nu-L știți și, niciodat’ Pe-Acela, nu L-ați cunoscut.


Nimeni, pe-ascuns, nu a făcut Ceva, când vrut-a, cunoscut, A fi de toți: deci, de îndată, Te du și – lumii – Te arată!”


Plecă Iisus, dar dimineață, Veni la Templu, să dea față, Din nou, cu-acele gloate multe, Nerăbdătoare să-L asculte. Acolo, jos, S-a așezat Și-nvățături, apoi, le-a dat.


Le zise. „Multe-am de vorbit, Precum și mult de osândit, În voi, dar Cel ce M-a trimis E-adevărat, precum v-am zis; Tot ce, la El, am auzit, Eu, lumii, am mărturisit.”


Iar împăratul știe, toate Aceste lucruri, și-ndrăznesc, Fără sfială, să vorbesc, Căci știu că îi sunt cunoscute Pentru că n-au fost petrecute, Ascunse-n colț, ci în zi plină, Învăluite în lumină!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa