Ioan 18:1 - Biblia în versuri 20141 Iisus sfârșit-a de vorbit; Peste-un pârâu – Chedron numit – Cu ucenicii, a trecut. Ei, o grădină, au văzut, Acolo, și-au intrat în ea. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească1 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Chidron, unde era o grădină. El și ucenicii Lui au intrat în ea. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20181 După ce a spus aceste cuvinte, Isus a plecat cu discipolii Săi pe partea cealaltă a pârâului Chedron, unde era o grădină în care a intrat împreună cu ei. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Spunând acestea, Isus a ieșit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cédron, unde era o grădină în care a intrat el și discipolii lui. Onani mutuwoRomână Noul Testament Interconfesional 20091 Zicând acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Săi, dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Săi. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui. Onani mutuwo |
În urmă, el a poruncit Lui Hilchia – cel investit Cu rangul preotului mare – Precum și preoților care Erau în rândul doi aflați Și-asemeni, celor așezați Drept păzitori ai pragului Ce este-al Casei Domnului, Să scoată-afară – de îndat’ – Sculele care s-au lucrat, Lui Baal spre a fi închinate, Și cele care-au fost lucrate Spre cinstea Astarteelor Sau oștilor cerurilor. Toate aceste-au fost luate Și-apoi, afară din cetate – Lângă Ierusalim – le-au scos Spre a fi arse, ne-ndoios, Pe a Chedronului câmpie, Cenușa lor urmând să fie Strânsă și dusă la Betel.
Din ordinu-mpăratului, S-a scos din Casa Domnului – Spre a fi ars – idolul care, Spre cinste, Astarteea-l are. Pe a Chedronului câmpie, A fost adus ca ars să fie, La albia pârâului Cari este al Chedronului. Cenușa lui a fost luată, În urmă, și-a fost aruncată Peste mormintele pe care Poporul de Iudei le are.
Toți preoții, în Templul Lui, Intrară, ca să-l curățească. Au început să-l scotocească Și-au scos afară ce-au găsit Drept necurat. Ei au zvârlit Totul, în curtea cea pe care, Casa lui Dumnezeu o are. Apoi, Leviții au luat Lucruri care s-au adunat În curtea Casei Domnului, Și-n apele Chedronului, În urmă, ei le-au aruncat.
Valea în care-i aruncată Cenușa doar și totodată, Sunt trupurile moarte-aduse Pentru a fi acolo puse, Cu tot cuprinsul câmpului, Al apelor Chedronului Și pân’ la unghiul porților Care sunt ale cailor – În partea de la răsărit – Au să ajungă, negreșit, Doar Domnului a fi-nchinate. Ele nu vor mai fi surpate, Nu vor mai fi nici pustiite, Căci nu vor mai fi nimicite.”
Un rob, al preotului mare – Rudă cu acel rob pe care, Petru, cu sabia-l lovise – Se-apropie de el, și-i zise: „Îmi pare că te cunosc, bine! Nu te-am văzut, oare, pe tine, Azi, în grădină? Nu ești oare, Tu, ucenicu-acela care, Urechea, unui rob aflat, Atunci, acolo, ai tăiat? Hai, spune! De ce nu vorbești? Spune că ucenic Îi ești!”
La noi, iar după ce-a luat Brâul lui Pavel, și-a legat, Cu el, de-ndat’, picioarele, Iar după-aceea, mâinile, Rostind, apoi, acest cuvânt: „Așa vorbește Duhul Sfânt: „În acest fel va fi legat Și cel cari brâul a purtat, Chiar la Ierusalim, de cei Care-s de-un neam cu el, Iudei. Iar după ce va fi legat, La neamuri o să fie dat.”