Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 18:1 - Biblia în versuri 2014

1 Iisus sfârșit-a de vorbit; Peste-un pârâu – Chedron numit – Cu ucenicii, a trecut. Ei, o grădină, au văzut, Acolo, și-au intrat în ea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat împreună cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Chidron, unde era o grădină. El și ucenicii Lui au intrat în ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 După ce a spus aceste cuvinte, Isus a plecat cu discipolii Săi pe partea cealaltă a pârâului Chedron, unde era o grădină în care a intrat împreună cu ei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Spunând acestea, Isus a ieșit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cédron, unde era o grădină în care a intrat el și discipolii lui.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Zicând acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Săi, dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Săi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El și ucenicii Lui.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 18:1
25 Mawu Ofanana  

Deci, în Eden l-a așezat Domnul, pe om, și l-a lăsat Grădina să o îngrijească Și-al ei pământ să îl muncească.


Astfel, omul s-a pomenit Că din Eden, e izgonit,


Întreg poporul, din ținut, A plâns, atunci când a văzut Că împăratul său trecea, Cu-alaiul care-l însoțea. De apele Chedronului, Trecut-a David, cu ai lui, Și a pornit pe drumul care, Către pustiu, se pierde-n zare.


În urmă, chiar pe a lui mamă – Aceea cari, Maca, se cheamă – Când Astarteei i-a-nchinat Un idol, s-a înfuriat. N-a mai lăsat-o la domnie, Împărăteasă ca să fie, Iar al ei idol l-a sfărmat, L-a ars și-apoi l-a aruncat În apele Chedronului.


De-aceea, înțelege bine, Că rău are a fi de tine, Dacă din ea, tu ai să pleci! Peste Chedron când ai să treci, Morții îi vei ajunge pradă. Sângele tău are să cadă Atuncea, numai peste tine!”


Apoi, altarele pe care Odaia lui Ahaz le are Pe-acoperiș, s-au dărâmat. Altarele le-au ridicat Cei care-n Iuda au domnit. De-asemenea, s-au nimicit Altarele ce le-așezase În curtea Domnului, Manase. Țărâna lor a fost luată Și-n urmă, fost-a aruncată În apele pârâului Cari este al Chedronului.


În urmă, el a poruncit Lui Hilchia – cel investit Cu rangul preotului mare – Precum și preoților care Erau în rândul doi aflați Și-asemeni, celor așezați Drept păzitori ai pragului Ce este-al Casei Domnului, Să scoată-afară – de îndat’ – Sculele care s-au lucrat, Lui Baal spre a fi închinate, Și cele care-au fost lucrate Spre cinstea Astarteelor Sau oștilor cerurilor. Toate aceste-au fost luate Și-apoi, afară din cetate – Lângă Ierusalim – le-au scos Spre a fi arse, ne-ndoios, Pe a Chedronului câmpie, Cenușa lor urmând să fie Strânsă și dusă la Betel.


Din ordinu-mpăratului, S-a scos din Casa Domnului – Spre a fi ars – idolul care, Spre cinste, Astarteea-l are. Pe a Chedronului câmpie, A fost adus ca ars să fie, La albia pârâului Cari este al Chedronului. Cenușa lui a fost luată, În urmă, și-a fost aruncată Peste mormintele pe care Poporul de Iudei le are.


Asa, chiar și pe a lui mamă – Aceea cari, Maca, se cheamă – Când Astarteei i-a-nchinat Un idol, s-a înfuriat. N-a mai lăsat-o la domnie, Împărăteasă ca să fie, Iar al ei idol l-a sfărmat, L-a ars și-apoi l-a aruncat În apele Chedronului.


Toți preoții, în Templul Lui, Intrară, ca să-l curățească. Au început să-l scotocească Și-au scos afară ce-au găsit Drept necurat. Ei au zvârlit Totul, în curtea cea pe care, Casa lui Dumnezeu o are. Apoi, Leviții au luat Lucruri care s-au adunat În curtea Casei Domnului, Și-n apele Chedronului, În urmă, ei le-au aruncat.


Întreg poporul adunat, În urmă, a îndepărtat Toate altarele aflate, Pe vremea ‘ceea, în cetate. Altarele ce le aveau – Pe care, jertfe, aduceau – Și cele ce s-au folosit Pentru tămâie, negreșit, Îndată fost-au dărâmate Iar resturile aruncate În apele Chedronului.


Către pârâu, m-am îndreptat Și-atent, la ziduri, m-am uitat. Spre poarta văi-am mers apoi Și astfel m-am întors ‘napoi.


Valea în care-i aruncată Cenușa doar și totodată, Sunt trupurile moarte-aduse Pentru a fi acolo puse, Cu tot cuprinsul câmpului, Al apelor Chedronului Și pân’ la unghiul porților Care sunt ale cailor – În partea de la răsărit – Au să ajungă, negreșit, Doar Domnului a fi-nchinate. Ele nu vor mai fi surpate, Nu vor mai fi nici pustiite, Căci nu vor mai fi nimicite.”


Turta-n bucăți să o-mpărțești Și, cu ulei, să o stropești. Aceasta este un dar care E dat drept jertfă de mâncare.


După ce masa au sfârșit, Cântul de Paști, obișnuit, Cu toții l-au cântat în cor. Spre muntele Măslinilor,


S-au dus într-un loc îngrădit, Ce Ghetsimani era numit. Acolo-a zis Iisus: „Vegheați! Plec să Mă rog! Voi așteptați!”


După ce masa-au terminat, Imnuri de laudă-au cântat, Spre slava Domnului, în cor. În Muntele Măslinilor, Plecară-apoi. Ajungând sus,


Era un loc împrejmuit, Ce Ghetsimani era numit. Iisus a zis: „Aici să stați. Plec să Mă rog. Voi, așteptați.”


Sculați! Al vost’ Învățător E căutat, de vânzător!”


Dar vine ca să dovedesc, Lumii întregi, că Îl iubesc, Pe Tatăl și sunt pregătit Să fac precum Mi-a poruncit. Acum, haideți să ne sculăm Și, din acest loc, să plecăm!”


Un rob, al preotului mare – Rudă cu acel rob pe care, Petru, cu sabia-l lovise – Se-apropie de el, și-i zise: „Îmi pare că te cunosc, bine! Nu te-am văzut, oare, pe tine, Azi, în grădină? Nu ești oare, Tu, ucenicu-acela care, Urechea, unui rob aflat, Atunci, acolo, ai tăiat? Hai, spune! De ce nu vorbești? Spune că ucenic Îi ești!”


La noi, iar după ce-a luat Brâul lui Pavel, și-a legat, Cu el, de-ndat’, picioarele, Iar după-aceea, mâinile, Rostind, apoi, acest cuvânt: „Așa vorbește Duhul Sfânt: „În acest fel va fi legat Și cel cari brâul a purtat, Chiar la Ierusalim, de cei Care-s de-un neam cu el, Iudei. Iar după ce va fi legat, La neamuri o să fie dat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa