Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 17:8 - Biblia în versuri 2014

8 Le-am dat, ceea ce am adus: Cuvintele ce Mi le-ai spus. Ei au știut, când le-au primit, Că, de la Tine, am ieșit Și au crezut, precum le-am zis, Că Tu, în lume, M-ai trimis.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu, iar ei le-au primit și au cunoscut că într-adevăr am ieșit de la Tine și au crezut că Tu M-ai trimis.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat. Ei le-au primit, cunoscând realitatea că vin de la Tine; și astfel au crezut că Tu M-ai trimis.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 căci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că am ieșit de la tine și au crezut că tu m-ai trimis.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut că Tu M-ai trimis.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 17:8
31 Mawu Ofanana  

Vă-ntoarceți dar, și mă urmați! Mustrările mi le-ascultați! Iată ce fac acuma eu: Torn peste voi din duhul meu Și vă voi face cunoscut Al meu cuvânt, căci am văzut


Spre a putea a fi-nsușite Învățăturile menite Să dăruiască puritate – Adică bun simț și dreptate La judecăți care n-au știre De nici un fel de părtinire;


Deci fiule, să iei aminte: De vei lua aste cuvinte, Dacă a mea învățătură Ai s-o întâmpini cu căldură Și-apoi la inimă-o vei pune,


Ascultă-mă când îți vorbesc, Căci anii tăi astfel sporesc.


Învățătura-mi învățați Și mai degrabă o luați Decât luați argint. Vă jur, Că decât aurul cel pur, Mai mult face știința mea, Căci preț mai mare, are ea.


„Doar vouă vi s-a-ngăduit, Aceste taine, să le știți, Ale Împărăției. Fiți


Aminte dar, să luați voi, Că, de la Mine, nu v-am zis Nimic, ci Cel ce M-a trimis – Al Meu Tată – Mi-a poruncit Să vă spun tot ce-am auzit.


Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine – A crede-așa ceva, nu-ți vine? Cuvintele ce le-am spus Eu, Nu-s de la Mine; Tatăl Meu Care, în Mine, locuiește, Lucrările-Și înfăptuiește.


Robi, să vă spun, Mie nu-Mi place, Căci robul nu știe ce face, Stăpânul său; ci v-am numit Prieteni. V-am destăinuit Tot ceea ce-auzisem Eu, În ceruri, de la Tatăl Meu.


Pe Tatăl Meu, căci vă iubește El Însuși, și vă dăruiește Ce vreți, pentru că M-ați iubit Și ați crezut că am venit, Chiar de la Domnul Dumnezeu.


Noi știm că toate, Tu le știi, Că n-ai nevoie ca să fii, De către nimeni, întrebat. Acum, credem că ești plecat, Chiar de la Domnul Dumnezeu.”


Cuvântul Tău, le-am dăruit; Doar ură, ei au dobândit, Din partea lumii, căci nu sânt Din ea, precum – de pe pământ – Nici Eu nu sunt. Tată al Meu,


În lume, așa cum am zis, Și Eu, la rându-Mi, i-am trimis, Pe ei, în lume. Mă sfințesc


Pentru ei, Tată, Mă rog Ție, Căci vreau – ca ei – una să fie, Așa precum Tu ești în Mine – La fel cum și Eu sunt în Tine – Pentru-a putea și ei, apoi, Să fie tot una, cu Noi, Să creadă lumea, ce am zis, Când spus-am că Tu M-ai trimis.


Eu sunt în ei, iar Tu în Mine. Astfel, în chip desăvârșit, Ei vor fi una, negreșit, Iar lumea ști-va că Eu sânt Trimis de Tine, pe pământ Și că, pe ei, i-ai îndrăgit, Cum și pe Mine, M-ai iubit.


Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,


Prin Fiul Său, Dumnezeu vrea Ca mântuire să îi dea, Lumii – acesta-i al Său țel – Nu să o judece, prin El.


Cel care, însă, a primit Vorbele Lui, adeverește Că Domnul, adevăr, rostește.


Când vorbele i-a auzit, Petru, mirat, a glăsuit: „Doamne, pe nimeni n-avem noi. La cine-am merge, înapoi? Numai La Tine, noi găsim Veșnica viață. Bine știm Că numai Tu poți să ne-o dai. Cuvintele ei, Tu le ai!


Iisus le zise: „Vă spun Eu: De L-ați avea Tată, pe Mine, Atuncea, M-ați iubi și-ați ține La ce v-am spus, pentru că Eu Ieșit-am de la Dumnezeu, Și-n lumea voastră am sosit; Nu de la Mine am venit, Ci sunt aici – cum v-am mai zis – Pentru că Domnul M-a trimis.


Căci, de la Domnul, am primit, Tot ceea ce v-am dăruit, Și tot ceea ce-am căutat Să vă învăț, neîncetat. Așa după cum ați văzut, În noaptea-n care-a fost vândut, Domnul Iisus S-a ridicat Și-apoi, o pâine, a luat.


„Vă spun, acuma, tuturor – Ca să cunoașteți, fraților – Că Evanghelia ce-ați primit-o – Pe cari am propovăduit-o Și-n care voi ați și rămas Până în cel din urmă ceas –


De-aceea, un proroc, ca tine, Eu le ridic, din rândul lor. El le va spune, tuturor, Tot ce voi porunci, mereu, Pentru că-n a sa gură, Eu, Cuvântul Meu adevărat, Am să-l așez, neîncetat.


Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu.


„Încolo, sunteți învățați, Cum trebuie să vă purtați, Pentru a fi plăcuți, mereu, De către-al nostru Dumnezeu. Așa să faceți – vă rugăm – Și, totodată, vă-ndemnăm În Sfântul Nume-al lui Iisus, Cu o dorință de nespus, Ca în astă privință-apoi, Necontenit, să creșteți voi.


Noi am văzut și vă vestim – Căci tuturor mărturisim – Că Tatăl – Dumnezeu Cel viu – În lume, L-a trimis pe Fiu – Pe Fiul Său, precum se știe – Ca El, Mântuitor, să fie.


„Descoperirea lui Iisus, Pe cari i-a dat-o Cel de Sus, Să poată arăta, prin ea, Robilor Săi, ce va avea Să se întâmple în curând. Ei au primit-o atunci când Îngerul lui Hristos Iisus, La robul Său – Ioan – s-a dus,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa