Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 17:24 - Biblia în versuri 2014

24 Tată, acolo unde-s Eu, Voiesc a fi și ei, mereu; Tu Mi i-ai dat, în grijă, Tată, Iar slava care Mi-a fost dată, De către Tine, Eu doresc Să le-o arăt și s-o-mpărțesc Cu ei, fiindcă M-ai iubit ‘Nainte de-a fi întocmit Lumea aceasta, toată. Iată,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă gloria Mea, glorie pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu; ca să vadă gloria Mea pe care Mi-ai oferit-o Tu, pentru că M-ai iubit înainte de crearea lumii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine și cei pe care mi i-ai dat, ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 Tată, aceia pe care Mi i-ai dat, vreau ca unde sunt Eu să fie şi ei împreună cu Mine, ca să vadă slava pe care mi-ai dat-o pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Tată, vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 17:24
30 Mawu Ofanana  

Acuma, iată ce doresc: Voiesc ca tatăl meu să știe, Ce slavă mi-a dat Domnul, mie. Ce s-a-ntâmplat, să-i povestiți. Apoi, cu toți să reveniți!”


„Bine, rob bun și credincios” – Zise stăpânul bucuros – „Puține lucruri ai păzit, Dar credincios te-ai dovedit. De-aceea, fi-vei înălțat Și peste multe așezat. Intră în bucuria mea! – Acolo, loc, tu vei avea.”


„Bine, rob bun și credincios” – Zise stăpânul bucuros – „Puține lucruri ai păzit, Dar credincios te-ai dovedit. De-aceea, fi-vei înălțat Și peste multe așezat. Intră în bucuria mea! – Acolo, loc, tu vei avea.”


Când va sfârși alegerea, Celor, în dreapta Lui aflați, Le-a spune: „Binecuvântați Ai Tatălui Meu, hai, veniți, Căci trebuie să moșteniți Împărăția, pregătită, De când e lumea întocmită.


Din rodul viței, n-am să beau, Până atunci când am să stau, La Tatăl, în Împărăție. Când acea zi are să vie, Vinul cel nou, Eu îl voi bea, Cu voi, șezând alăturea.”


Ferice de-acei robi, pe care, De veghe stând, în așteptare, Stăpânul are să-i găsească! Vă spun că o să-i răsplătească: Pe-aceia-i va pofti în casă Și-i va sluji, chiar el, la masă.


Și, cu blândețe, i-a vorbit: „Îți spun drept: nici o grijă n-ai, Căci azi, vei fi cu Mine-n rai.”


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Acum, să vă mai spun ceva: Dacă-Mi slujește cineva, Să Mă urmeze! Unde-s Eu, Va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, De Tatăl Meu, cinstit fi-va.


După ce-am să vă pregătesc Locul, Mă-ntorc, căci Eu voiesc, Cu Mine-acolo, să vă iau, Să fiți, unde Eu am să stau.


Precum, de Tatăl, sunt iubit, La fel, și Eu v-am îndrăgit. De-aceea, grijă să aveți Și-n dragoste să-Mi rămâneți.


De Fiu, precum I-ai dăruit Putere, fără de măsură, Să domine orice făptură, Să poată ca să dăruiască Viața cea veșnică, cerească, Celor pe care, Tu i-ai dat, Și-n a Lui seamă, i-ai lăsat.


Slava, pe cari Mi-ai dat-o Mie, Am dat-o lor, ca ei să fie Una, cum sunt și Eu cu Tine.


De către Tine. Acum, Tată, Mă proslăvește dar, pe Mine, Cu slava ce-o aveam, la Tine, ‘Nainte de-a se fi făcut


Tot ceea ce-Mi dă Tatăl Meu, La Mine va ajunge; Eu Primesc, cu drag, pe orișicine Voiește a veni la Mine; Și nimeni nu e izgonit


Că El nu vrea să pierd, nimic, Din ce Mi-a dat ca să păstrez, Ci vrea doar, să îl înviez, Când va fi ziua de apoi.


Iisus le-a zis: „Luați aminte, Căci Eu sunt mai de dinainte De a se naște-Avram, al vost’. Da, da, ‘naintea lui, am fost!”


Ca-ntr-o oglindă, azi, putem – Întunecoasă – să vedem. Dar va veni o dimineață, Când vom privi față în față. Astăzi, cunosc numai în parte, Însă, în vremi ce nu-s departe, Totul, deplin, voi fi știut, Cum și eu fost-am cunoscut.


Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Deci, plini de-ncredere, trăim, Și-am vrea, mai mult, să părăsim Trupul acesta, ca apoi, La Domnu-acasă, să fim noi.


Din două părți, sunt strâns mereu: Vreau să mă mut, ca astfel, eu, Cu-al meu Hristos, să pot să fiu, Căci e cu mult mai bine, știu;


Pe urma lor, venim și noi, Cei cari vom fi rămas apoi, În viață, și vom fi răpiți, Toți, împreună – înfrățiți – Ca, în văzduh, să-l așteptăm, Pe Domnul – să-L întâmpinăm, Când, din înalturi, o să vie, Cu El, să fim, pentru vecie.


Care, prin El, credeți apoi, În Dumnezeu ce L-a-nviat Din morți și, slavă, El I-a dat, Pentru a face cu putință, S-aveți nădejde și credință, În Dumnezeu, neîncetat.


Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.


Așa după cum am văzut, Cetatea, Templu, n-a avut, Pentru că Domnul Dumnezeu – Atotputernicul mereu – La fel ca Mielul, Templu Sfânt, Pentru acea cetate, sânt.


Iată răsplata ce-o primește Cel care-n urmă biruiește: Acela va ședea, mereu, Cu Mine, pe scaunul Meu, Pe cari îl am, pentru domnie, Așa cum Mi-a fost dat și Mie, Când biruință-am câștigat; Cu al Meu Tată, Eu am stat, Pe al Său jilț împărătesc, Pe scaunul Lui cel ceresc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa