Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 17:12 - Biblia în versuri 2014

12 Până acum, îi păzeam Eu Și-i ocroteam, în al Tău Nume, Pentru c-am fost cu ei, în lume. Din ei, nici unul n-a pierit, Afară doar de cel sortit Să fie al pierzării fiu, Precum Scripturile ne scriu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat. I-am păzit și niciunul dintre ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în numele Tău. Am protejat pe aceia pe care Mi i-ai dat; și niciunul dintre ei nu s-a pierdut, cu excepția fiului distrugerii, ca să se confirme practic ce a spus Scriptura.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în numele tău pe care mi l-ai dat și i-am păzit și nimeni dintre ei nu s-a pierdut, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 Când eram cu ei, Eu îi păzeam în Numele Tău, pe care Mi l-ai dat. I-am păzit şi nici unul dintre ei nu a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 17:12
17 Mawu Ofanana  

Chiar și acel cu care eu, În pace, am trăit mereu – Omul în care mă-ncredeam, Cu care pâinea-mi împărțeam – Călcâiul și l-a ridicat Și împotrivă-mi l-a-ndreptat.


„Nu zic de toți – M-ați înțeles? – Căci vă cunosc și v-am ales Chiar Eu. Dar trebuie-mplinit, Tot ce Scripturile-au vestit: „Cel ce cu Mine a mâncat Pâine, acel a ridicat, Călcâiul, împotriva Mea”.


Lumea. Făcut-am cunoscut, Numele Tău, oamenilor Ce Mi i-ai dat în lume. Lor, Tot ceea ce Mi-ai poruncit A spune, le-am împărtășit. Cuvântul, ei Ți-au ascultat Și L-au păzit. Tu Mi i-ai dat, Căci Ție Ți-au aparținut.


Să plece.” Astfel a vorbit, Ca vorbele ce le-a rostit, Să se-mplinească: „N-am pierdut, Pe cei ce-n grijă i-am avut, Pe care, chiar Tu Mi i-ai dat.”


Tot ceea ce-Mi dă Tatăl Meu, La Mine va ajunge; Eu Primesc, cu drag, pe orișicine Voiește a veni la Mine; Și nimeni nu e izgonit


Ales, pentru apostolie, Pe Iuda, să-l înlocuiască Și, slujba, să i-o împlinească.”


De-aceea, L-a și înălțat, Nespus de mult, și-apoi I-a dat Un Nume nou, chiar Dumnezeu, Nume cari, mai pe sus, mereu, Este, față de orice nume Aflat sub soarele din lume.


Deci, nimeni să nu reușească, În nici un chip, să v-amăgească. Ziua aceea, de apoi, Are să vină, însă, voi S-aveți deplină cunoștință, Că lepădarea de credință Trebuie, mai întâi, să vină Și să se-arate, la lumină, Omul fărădelegilor – Fiul pierzării – fraților,


El spune astfel, mai ‘napoi: „Îmi pun încrederea în El”, Iar în alt loc, spune astfel: „Eu și copiii mei, mereu, Cari, dați îmi sunt, de Dumnezeu!”


Ei, dintre noi, s-au ridicat, Însă, precum s-au arătat, Nu sunt de-ai noștri. De erau, Cu noi și-acuma se aflau. Dar iată că ne-au părăsit. Din rândul nostru au ieșit Ca să se vadă mai apoi, Cum că nu toți sunt dintre noi.


Precum e para focului, Așa erau și ochii Lui. Pe cap, cununi, El a purtat, Care erau de împărat. Un nume, scris, El mai avea, Pe care nimeni nu-l știa, Pentru că numele acel E cunoscut numai de El.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa