Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 17:1 - Biblia în versuri 2014

1 Când a sfârșit, spre cer, Iisus Și-a ridicat ochii și-a spus: „Tată, ceasul, acum, sosește! Pe Fiul Tău, Îl proslăvește, Ca astfel să fii proslăvit,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 După ce a spus aceste lucruri, Isus Și-a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Glorifică-Ți Fiul, pentru ca și Fiul să Te glorifice pe Tine,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 După ce a spus aceste cuvinte, a privit spre cer și a zis: „Tată, a venit timpul: glorifică-L pe Fiul Tău, pentru ca și El să Te glorifice.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 După ce a spus Isus acestea, ridicându-și ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Iisus le-a spus acestea şi, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul! Preamăreşte-L pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

Onani mutuwo Koperani




Ioan 17:1
20 Mawu Ofanana  

Spre Tine Doamne, mă-ntorc eu Și către cer privesc, mereu, Căci Tu, Doamne, singurul ești Care în ceruri locuiești.


Ca rândunica, ciripeam; Ca un cocor, eu croncăneam; Ca porumbița întristată, Gemeam, cu fața îndreptată Spre cer, iar ochi-mi pironiți Spre înălțimi, păreau topiți. „Sunt încercat de necaz greu! Ajută-mă, o, Domn al meu!”


A treia oară, a plecat Și, Tatălui, I S-a rugat. La ucenici, când a venit, Pe toți, dormind, iar i-a găsit. Atunci, le-a zis: „Acum, dormiți! Puteți ca să vă odihniți! Timpul, Fiului omului, S-a împlinit, iar soarta Lui, La păcătoși le este dată, Și-n mâna lor e-ncredințată.


În ăst timp, vameșul ședea, Deoparte, și nu îndrăznea Nici să-și ridice ochi-n sus, Ci s-a bătut în piept și-a spus: „O, Doamne, Tu care ești Sfânt, Ai milă! Păcătos, eu sunt!”


În toate zilele, mergeam La Templu și, cu voi, ședeam; Dar nu ați pus mâna, pe Mine! Al vostru timp, acuma, vine. Al Meu, e gata. A rămas Al întunericului ceas.”


Ascultând știrile, a spus: „Spre moarte, nu-i boala, zic Eu; Spre slavă-I e, lui Dumnezeu, Ca astfel, Fiul Său iubit – Prin ea – să fie proslăvit.”


Când piatra fu înlăturată, Iisus a zis: „Mulțumesc Tată, Că, și acum, M-ai ascultat.


Acesta, drept răspuns, a spus: „Iată că ceasul a sosit, Când Fiul fi-va proslăvit.


Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit.


Că vine-un ceas, când, risipiți, Veți fi cu toții, primprejur, La ale voastre și – singur – Mă veți lăsa voi; însă Eu Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.


Să-L prindă, ei s-au străduit, Dar pentru că nu I-a sosit Timpul, în pace, L-au lăsat.


Când aste vorbe a rostit, La Duhul Sfânt S-a referit, Pe care, toți cei ce credeau În El, a Îl primi, urmau – Duhul nu fuse dăruit, Căci Domnul n-a fost proslăvit.


Aste cuvinte-atunci, Iisus, În Templu când era, le-a spus – Când împărțea norodului, Cu drag, învățătura Lui. Ședea chiar lângă vistierie, Dar nimeni n-a-ndrăznit să vie, Să-L prindă – cum s-ar fi dorit – Căci ceasul Său n-a fost sosit.


Acela care a lucrat, Nu-i altul decât Dumnezeu. Al lui Avram a fost mereu, Al lui Isac și Iacov. El L-a proslăvit chiar pe Acel Pe care voi, cu toți, L-ați dat – Cum știți – în mâna lui Pilat. Pe robul Său, deci pe Iisus, L-a proslăvit, cum v-am mai spus, Deși v-ați lepădat de El, Cu toate că Pilat acel, Să Îi dea drumul, a-ncercat.


Care, prin El, credeți apoi, În Dumnezeu ce L-a-nviat Din morți și, slavă, El I-a dat, Pentru a face cu putință, S-aveți nădejde și credință, În Dumnezeu, neîncetat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa