Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 16:32 - Biblia în versuri 2014

32 Că vine-un ceas, când, risipiți, Veți fi cu toții, primprejur, La ale voastre și – singur – Mă veți lăsa voi; însă Eu Nu-s singur – sunt cu Tatăl Meu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 Iată că vine ceasul, și a și venit, să fiți risipiți fiecare la ale lui, iar pe Mine să Mă lăsați singur. Și totuși nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Să știți că vine timpul – care deja a început – când fiecare dintre voi se va duce la preocupările lui; și Mă veți lăsa singur. Dar, de fapt, nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 Iată, vine ceasul – ba a și venit – când veți fi împrăștiați fiecare la ale sale și mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu mine.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

32 Iată vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi Mă veţi lăsa singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 „Iată că vine ceasul, și a și venit, când veți fi risipiți fiecare la ale lui; și pe Mine Mă veți lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 16:32
22 Mawu Ofanana  

„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,


Plecară-apoi. Ajungând sus, În vârf de munte, Domnu-a spus: „Iată, vreau să vă dau de știre, Că pricină, de poticnire – În mine – toți o să găsiți, În astă noapte. Căci, să știți, E scris: „Păstorul Îl voi bate Și risipite vor fi toate Oile turmei”. Dar apoi,


Toate, acum, s-au întâmplat, Spre-a se-mplini ce a fost scris, Ceea ce prin proroci s-a zis.” Toți ucenicii au fugit, Lăsându-L singur, părăsit, În mâna cetei de tâlhari Și-a preoților celor mari.


Pe culmea lui, Domnul le-a spus: „Iată, vă dau, acum, de știre: O pricină de poticnire, În Mine, toți o să găsiți, În astă noapte. Căci, să știți, E scris: „Păstorul, îl voi bate, Și risipite vor fi toate Oile turmei.” Dar apoi,


Toți ucenicii au fugit, Lăsându-L singur, părăsit, În mâna gloatei de tâlhari Și-a preoților celor mari.


Acesta, drept răspuns, a spus: „Iată că ceasul a sosit, Când Fiul fi-va proslăvit.


Din sinagogi, fără vreo vină Veți fi goniți; ba o să vină Vremea, când crede-va oricine, Că dacă vă ucide-i bine, Că el, o slujbă, a adus, Lui Dumnezeu, când v-a răpus.


„Acum, în pilde, v-am vorbit, Dar vine-un ceas, când, deslușit – De Tatăl – vă voi vorbi Eu.


„Credeți, acum, ce am spus Eu?”, A întrebat Iisus. „Să știți,


Iar către ucenicul Său, A zis: „Iat-o pe mama ta!”, Iar ucenicul acesta O și luă, din acel ceas, La el, unde a și rămas.


Nedumeriți fiind, cei doi, Acasă, s-au întors, apoi.


„Femeie – crede-Mă – curând, Are să vină ceasul când – Ca Tatălui să vă-nchinați – Pe munte, n-o să mai urcați, Nici la Ierusalim apoi, Nu trebuie să mergeți voi.


Are să vină ceasul, când, Închinători-adevărați, În duh și adevăr, curați, Tatălui lor au să se-nchine; Ceasul acel, acuma, vine, Căci Tatăl Meu așa dorește Și-astfel de-nchinători voiește!


Adevărat zic: în curând, Veni-va ceasul acel, când – A și venit, azi e-acea zi – Pe Fiu, morți-l vor auzi, Iar cei care-L vor asculta, Dintre cei morți, s-or deștepta.


Au să audă, glasul Lui, Toți cei care-s înmormântați. De-aceea zic: nu vă mirați, Când – auzind a Lui cuvinte –


De judec, judecata Mea Este, mereu, adevărată, Căci nu-s singur; ci, al Meu Tată – Acela care M-a trimis –


El e cu Mine, ne-ncetat: Nicicând, El nu M-a părăsit, Căci voia Sa, am împlinit.”


Apoi, rămas bun, ne luarăm Și, pe corabie, urcarăm.


Saul, cu cei ce-avură-n plan Ca să-l ucidă pe Ștefan, Se învoise, negreșit. Din ziua ‘ceea, s-a pornit Prigoană, în Ierusalim, Contra Bisericii. Găsim, Astfel, pe credincioși, fugiți Și, prin Iudeea, risipiți, Precum și prin Samaria. Prigoanei – care bântuia Ierusalimu-n acel ceas – Apostolii, doar, au rămas,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa