Ioan 16:21 - Biblia în versuri 2014

²¹ Femeia, cari trebuie-a naște, Când simte ce dureri o paște, Se întristează, negreșit, Pentru că ceasul i-a sosit. Însă, după ce a născut, După ce, pruncul, și-a văzut, De suferință, nu mai știe, Căci plină e, de bucurie, Că s-a născut un om, pe lume.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²¹ Femeia, când naște, se întristează, pentru că i-a venit timpul, dar, după ce s-a născut copilașul, nu-și mai aduce aminte de necaz, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²¹ Atunci când i-a venit timpul să nască, femeia însărcinată se întristează. Dar după ce ea a născut copilul, bucurându-se că a mai venit un om pe lume, nu își mai amintește suferința prin care a trecut.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²¹ Femeia, când naște, este tristă pentru că i-a venit ceasul, dar, după ce a născut copilul, nu-și mai amintește de chin de bucurie că s-a născut un om pe lume.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²¹ Femeia când naşte, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte pruncul nu-şi mai aminteşte suferinţa, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²¹ Femeia, când este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

Ioan 16:21 Mawu Ofanana

Geneza 3:16

Femei-i zise: „Pedepsită Vei fi: durerea ta mărită, La fel însărcinarea ta. Vei naște greu. Dorința ta Va fi după al tău bărbat – El ca stăpân îți este dat!”

Iov 11:16

Iar suferințele cu care, Acuma, tu ești încercat, Atuncea le vei fi uitat Și toate îți vor fi părut Ca apele care-au trecut.

Psalmi 113:9

Domnul, o casă, dăruiește, Celei cari stearpă se vădește Și îi aduce bucurie Căci, mamă, ea are să fie, În a sa casă minunată, De ai ei fii înconjurată. Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați!

Isaia 13:8

Toți oamenii sunt năpădiți De spaime și sunt chinuiți De mari dureri. Spasmele lor Sunt ca ale femeilor, La naștere. Încremenesc, Unii la alții când privesc, Iar fața li se înroșește Și precum focul se vădește.

Isaia 21:3

Când aste lucruri le-am văzut, Inima mea s-a și umplut De mari neliniști. De îndat’, Niște dureri m-au apucat, Asemenea celor pe care Doar ceasul nașterii le are. De zvârcoliri, nu am putut Să mai aud. Nici n-am văzut Nimic, căci m-a împiedicat Tremurul ce m-a apucat.

Isaia 66:7

„‘Nainte ca să fi avut Dureri de faceri, a născut Și un fecior a zămislit, Fără ca să fi suferit.

Miheia 4:10

Fiica Sionului, acum, Suferi și gemi, la fel precum Și o femeie se căznește, Când ceasul nașterii sosește! Cetatea o să-ți părăsești Și-n câmp tu ai să locuiești. În urmă, tu vei fi luată Și-n Babilon vei fi mutată. Acolo, am să te găsesc Și am ca să te izbăvesc. De la prietenii tăi – iată – De Domnul, ești răscumpărată.

Miheia 4:9

Dar spune-mi, însă, de ce oare, Strigi tu, acum, atât de tare? N-ai sfetnic? Nu ai împărat, Astfel încât te-au apucat Durerile unei femei, În clipele facerii ei?

Galateni 4:27

Fiindcă scrie într-un loc: „Te bucură, căci ai noroc, Tu care, stearpă, te găsești! De-aceea, tu să izbucnești În strigăte de bucurie Și să tresalți, căci nu-ți vin ție, Durerile cele pe care, Cea care naște, doar le are! Iată că tu ai fost scutită! Femeia care-i părăsită, Mai mulți copii a căpătat, Decât cea care-i cu bărbat.”

1 Tesaloniceni 5:3

Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.