Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 15:24 - Biblia în versuri 2014

24 Dacă-ntre ei n-aș fi făcut Lucrări, cum nimeni n-a putut A mai face asemenea, Atunci, păcate, n-ar avea. Acuma însă, le-au văzut Și iată că am început A fi urâți de ei: și Eu, Și-asemenea și Tatăl Meu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat. Dar acum le-au și văzut și M-au urât și pe Mine, și pe Tatăl Meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Dacă nu aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni nu le-a mai făcut, nu li s-ar putea reproșa păcatul; dar acum, deși le-au văzut, M-au urât și L-au urât și pe Tatăl Meu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Dacă n-aș fi făcut între ei lucrările pe care niciun altul nu le-a făcut, nu ar avea păcat. Însă acum au văzut și m-au urât și pe mine, și pe Tatăl meu.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 Dacă nu aş fi făcut printre ei faptele pe care nimeni nu le-a mai făcut, nu ar avea păcat. Însă acum ei au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Dacă n-aș fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat, dar acum le-au și văzut și M-au urât și pe Mine, și pe Tatăl Meu.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 15:24
36 Mawu Ofanana  

Cei ce-L urăsc pe Dumnezeu, L-ar linguși apoi, mereu, Iar fericirea o să ție, Pentru Israel, pe vecie.


La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.


Acei care păcătuiesc În contra mea: vor vătăma, Fără a ști, chiar inima Și trupul lor. De mă urăsc, E semn că moartea o iubesc.


Orbii vederea-și capătă, Iar șchiopii nu mai șchioapătă; Surzii aud, sunt curățați Leproșii, morți-s înviați, Și Evanghelia se vestește Săracilor. Ferice este


Ioan, știți bine, a venit La voi, umil, blând și smerit, Urmând calea neprihănirii. L-ați ați auzit, însă, voi – zbirii! – Nu l-ați crezut. Cuvintele, I le-au crezut doar curvele Și vameșii. Chiar de-ați privit Aceste lucruri, nu-ați voit Să vă întoarceți înapoi, Crezându-l pe Ioan apoi.”


Dar după ce Iisus scosese Dracul, din el, omu-a vorbit. Lumea, care l-a auzit, S-a minunat privind la el Și-a zis: „Nicicând, în Israel, Așa ceva, n-am pomenit!”


Și du-te-acasă!” Imediat, Ologul s-a-nsănătoșit, Și-a luat patul și, grăbit, Pleacă spre casa lui, îndat’. Lumea, văzând ce s-a-ntâmplat – Minunea ce s-a săvârșit – O mare spaimă, a simțit Și-uimită, de puterea Lui, Slăvi Numele Domnului.


„Ce?”, le-a zis El, iar ei I-au spus: „A fost un om, numit Iisus, Din Nazaret; un proroc mare, În fapte și-n cuvinte tare, Atât în fața Domnului, Precum și a norodului.


Blând, a privit, norodu-acel, Și-a început, din nou, a spune: „Văzut-ați multe lucrări bune, Pe care le-am săvârșit Eu, Și cari vin de la Tatăl Meu. Voi, însă, pentru ce lucrare, Vreți s-aruncați, cu pietre, oare?”


Când veți vedea că nu voi face Lucrări ce doar Tatăl le face, Să nu Mă credeți! De le fac –


Când marii preoți au aflat De Lazăr, au și hotărât Că și el trebuie-omorât,


Cel care M-a văzut și crede, Pe Cel ce M-a trimis, Îl vede!


„De-atâta vreme sunt aici, Și nici voi, ai mei ucenici” – Le-a zis El – „nu M-ați cunoscut? Cel ce Mă vede, L-a văzut Pe Tatăl. Cum zici, „Ne arată, Acuma dar, pe al Tău Tată”?


Dar vă va face astă lume, Tot ce am spus, pentru-al Meu Nume, Căci nu-L știe, pe Tatăl Meu, Cari M-a trimis. Deci, dacă Eu,


În lume, de n-aș fi venit – Și dacă nu le-aș fi vorbit – N-ar fi avut păcat, vreodată. Acuma însă, n-o să poată Nimeni, nevinovat, să fie.


Un lucru, bine să se știe: Acel care nu Mă iubește – De fapt – pe Tatăl, Îl urăște.


Referitor la păcat, iată: Nu crede-n Mine, nicidecum.


Acesta merse, la Iisus, Noaptea, în taină, și I-a spus: „Învățătorule, știm bine, Că Dumnezeu este cu Tine, Că de la Domnul, ai venit. Lucrul acesta e vădit, Căci nimeni nu ar fi putut, Să facă, tot ce ai făcut, Neînsoțit de Dumnezeu.”


Acum, voiesc să se mai știe, Că o mai mare mărturie – Decât a lui Ioan – am Eu, Căci Tot ce-Mi dete Tatăl Meu – Lucrări pe cari le săvârșesc – De Mine, vă mărturisesc. Pentru-a pricepe orișicine, Că Tatăl M-a trimis, pe Mine,


V-am spus că voi M-ați și văzut, Dar – de crezut – nu M-ați crezut.


Mulți, din cei ce L-au ascultat, Crezură-n El, și se-ntrebau – Unii pe alții – și ziceau: „Voi credeți că Hristosul – dacă Are să vină – o să facă Semne, în plus, de ce-am văzut Că omu-Acesta a făcut?”


Dar de când lumea s-a-ntocmit, Nicicând, nu s-a mai pomenit, Ca cineva să fi deschis, Unui orb, ochii – pare vis! – Născut fără vedere. Eu,


„De ați fi orbi” – a cuvântat Iisus – „nu ați avea păcat. Dar zis-ați „Vedem”, într-un glas, Și-astfel, păcatul v-a rămas.”


Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.


„Voi toți, care sunteți veniți Aici, bărbați Israeliți, Să ascultați aste cuvinte Și-apoi, luați bine aminte, La tot ce eu vă voi fi spus. Pe-acel Nazarinean, Iisus, De Dumnezeu adeverit Prin semne ce le-a săvârșit Plin de putere, L-ați văzut. Minunile ce le-a făcut Domnul, prin El, de-asemenea. Voi știți și ce lucruri făcea, Căci El, pe față, a lucrat.


Sunt urâtori de Dumnezeu, Lăudăroși, gata – mereu – Ca rele doar, să născocească Și ca să îi nesocotească Pe-ai lor părinți; și, negreșit,


La toate-aceste câte sânt, Să nu te-nchini, să te ferești Ca nu cumva să le slujești, Căci al tău Domn și Dumnezeu – Întotdeauna – voi fi Eu; Eu sunt un Dumnezeu gelos Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La cei cari, ură, Îmi nutresc.


Vor fi obraznici, îngâmfați, Înspre vânzare aplecați, Iubind plăcerile mereu, Mai mult decât pe Dumnezeu.


Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa