Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 15:20 - Biblia în versuri 2014

20 Să v-amintiți de vorba Mea: „Robul, nicicând, nu e mai mare Decât stăpânul”. Prin urmare, Dacă am fost Eu prigonit, La fel, și voi veți fi pățit; Dacă cuvântul Mi-l păzesc, Și pe al vostru-l împlinesc.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Aduceți-vă aminte de cuvintele pe care vi le-am spus: „Slujitorul nu este mai mare decât stăpânul lui“. Dacă pe Mine M-au persecutat, vă vor persecuta și pe voi. Dacă au păzit cuvântul Meu, îl vor păzi și pe al vostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Amintiți-vă că v-am spus: «Sclavul nu este superior stăpânului lui.» Deci dacă M-au persecutat pe Mine, și pe voi vă vor persecuta. Dacă au respectat cuvintele Mele, le vor respecta și pe ale voastre.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Amintiți-vă cuvântul pe care vi l-am spus: «Nu este sclavul mai mare decât stăpânul său»! Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, îl vor păzi și pe al vostru.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Aduceţi-vă aminte cuvântul pe care vi l-am spus: slujitorul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă M-au prigonit pe Mine, vă vor prigoni şi pe voi; dacă au păzit cuvântul Meu, îl vor păzi şi pe al vostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Aduceți-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 15:20
22 Mawu Ofanana  

Cu toate-acestea, Israel Nu te va asculta defel, Căci el, de fapt, precum știu bine, Nu vrea a asculta de Mine. Casa lui Israel arată Că are fruntea încruntată, Iar inima îi e-mpietrită.


Să știți: discipolii nu sânt Mai sus, de-nvățătorul lor, Nici robi-asupra domnilor.


„Putem!”– I-au zis. „Adevărat”– Spuse Iisus – „și voi veți bea Paharul Meu, și veți avea Parte și de al Meu botez, Căci ăsta este al vost’ crez.


Apoi, i-a binecuvântat, Iar Simeon s-a îndreptat Către Maria și i-a spus: „Fiul pe care L-ai adus, Spre prăbușirea unora Și ridicarea altora, Are să fie-n Israel. Un semn, urmează, a fi El, Ce va stârni împotrivire.


Un ucenic nu-i mai presus Ca-nvățătorul lui, v-am spus. Dar ucenicul ce-a trudit – Și a ajuns desăvârșit – E ca învățătorul său.


Când auziră ăst cuvânt, Iudeii, iar, au căutat Pietre, voind ca, imediat, Să Îl omoare. Însă El,


Preoții mari s-au sfătuit Cu Fariseii, și-au zvonit Că dacă știe cineva, Pe unde e Iisus, cumva, Să îi anunțe, ne-apărat, Să-L poată prinde, imediat.


Nu poate robul să-l întreacă Pe-al său stăpân; nici cel ce pleacă Apostol, decât acel care Îl va trimite, nu-i mai mare.


Iudeii, de cum au aflat, L-au urmărit, fără-ncetare, Cătând prilej, să Îl omoare, Căci își făcea, lucrarea Lui, În zilele Sabatului.


Când Farisei-au auzit Că, prin mulțime, s-a șoptit, Pe seama Lui, aprozi au pus, Ca să Îl prindă, pe Iisus.


Vă spun, căci cel ce-a ascultat Cuvântul Meu – și Îl păzește – Acela veșnic viețuiește.”


Iudei-au zis: „Acuma, bine Vedem noi, că ai drac, în Tine, Căci Avram – iată – a murit; Proroci-asemeni, au pierit, Și-acum, Tu zici: „Cel ce păzește, Cuvântul Meu, în veci, trăiește”.


Când a sfârșit de cuvântat, Ei, pietre-n mână, au luat, Ca să-L lovească, dar Iisus Se-ascunse, iute, și S-a dus, Din Templu-apoi, trecând ușor Și sigur, prin mijlocul lor.


Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,


Mereu, mereu, ne ostenim Și cu-ale noastre mâini, muncim; Când doar ocară căpătăm, Atuncea binecuvântăm. Răbdăm, când suntem prigoniți,


Chiar prigoniți, de-ajungem noi, Nu suntem părăsiți apoi; Când jos, ne pomenim trântiți, De moarte, nu suntem loviți.


Acești Iudei – precum am zis – Pe Domnul nostru, L-au ucis, Și pe proroci. Necontenit, Apoi, pe noi, ne-au prigonit. Acuma, nouă – tuturor – Vrăjmași ne sunt ei, fraților. Prin tot ceea ce fac, mereu, Nu-i sunt plăcuți, lui Dumnezeu,


De altfel, toți cari, ne-ndoios, Vor, cu evlavie-n Hristos, Ca să trăiască – să se știe – Că prigoniți au ca să fie.


Iar Domnu-i spuse-n acest fel: „Să faci după dorința lor, Pentru că iată, ăst popor Nu te va lepăda pe tine, Ci el se leapădă de Mine, Și nu mai vrea ca să domnesc, Căci nu-i place să-l cârmuiesc.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa