Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 15:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Eu, vița, sunt, adevărată. Vierul este al Meu Tată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Eu sunt adevărata Viță, iar Tatăl Meu este viticultorul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Eu sunt adevărata viță, iar Tatăl Meu este viticultorul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 „Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Eu sunt adevărata Viță și Tatăl Meu este Vierul.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 15:1
28 Mawu Ofanana  

Când dimineață o să fie, Vom merge amândoi în vie, Să o vedem de-a-nmugurit, Sau rodia de a-nflorit. Atunci, acolo – vei vedea – Eu am să-ți dau dragostea mea.


Plină – atunci – are să fie, De slavă și de măreție, Odrasla Domnului, căci iară Va străluci rodul în țară, Pentru cei care-s fericiți, Ai lui Israel mântuiți.


În neamul tău, vor fi găsiți Doar oamenii neprihăniți. Stăpâni, în țară, au să fie Oameni-acești, pentru vecie, Ca o odraslă pregătită, Care de Mine-a fost sădită, În slujbă să Îmi fie ea, Necontenit, spre slava Mea.


Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.


Păstorii vin, în număr mare, Și-Mi pustiesc via pe care Eu am sădit-o. Au călcat Ogorul Meu cel minunat – Cel care Îmi era plăcut – Și-ntr-un pustiu l-au prefăcut.


Eu te sădisem, înadins, Ca pe o vie minunată, Dintr-un soi bun. Cum, dintr-odată, Din vie bună, ai putut, Sălbatic să te fi făcut?


„Și mama ta, asemeni ție, Se dovedea a fi o vie Cari lângă apă a crescut. Mlădițe multe a făcut, Pentru că-n jur erau aflate Râuri cu ape-mbelșugate.


„Vie mănoasă se arată Israel, dând roadă bogată. Cu cât roadele se-nmulțeau, Și-altarele lui se sporeau. Cu cât mai mult se dovedise Că a lui țară propășise, Cu-atât mai mult s-au înălțat Stâlpi și s-au înfrumusețat Spre cinstea idolilor lor.


Ascultă Iosua, tu care Ești așezat drept preot mare. De-asemenea, vor asculta Și cei aflați în fața ta, Căci ei, tovarăși, se vădesc Și-n a ta slujbă te-nsoțesc. În vremea ce o să sosească, Ei, semne, au să se vădească, Atunci când voi aduce Eu, Odrasla Mea, pe Robul Meu.


„În vremea care o să vină, Orice răsad, din rădăcină, Smuls o să fie – vă spun Eu – De n-a fost pus de Tatăl Meu.


„Împărăție cerului E-asemeni gospodarului, Care, în grabă, a ieșit, De dimineață, de-a tocmit Oameni, la lucru, ca să vie Și să lucreze-n a sa vie.


„Vă spun o altă pildă dar. A fost un vrednic gospodar, Care, o vie, a sădit. După ce locu-a-mprejmuit, Un teasc, în mijloc, a săpat Și-apoi, un turn a ridicat. Sfârșind munca, iar acea vie, Voind lucrată ca să fie, Unor vieri a-ncredințat-o. Deci, liniștit, el a luat-o Spre alte țări, în treaba lui.


Când lumea, iar, s-a adunat, Iisus, cuvântul, a luat Și-a zis: „Vă spun o pildă dar: A fost un vrednic gospodar, Care, o vie, a sădit. După ce locu-a-mprejmuit, Un teasc, în mijloc, a săpat Și-apoi, un turn a ridicat. Sfârșind munca, iar acea vie, Dorind, lucrată ca să fie, Unor vieri a arendat-o Și, liniștit, el a luat-o Spre altă țară-n treaba lui;


O pildă, le-a mai zis Iisus: „În via sa, un om a pus, Un mic smochin. Când a venit, Să-i strângă roada, n-a găsit Nimica, în frunzișul lui.


Legea, prin Moise, ni s-a dat; Har și-adevăr am căpătat, Acuma, prin Hristos Iisus.


Orice ființă omenească Venind în lume-i luminată, De raza Ei, adevărată.


El taie orișice mlădiță, Neroditoare, de pe viță. Însă, mlădița ce rodește, Tatăl, mereu, o curățește, Ca să rodească, ne-ncetat.


Iisus a zis: „Adevărat Vă spun, că nu Moise e cel Ce v-a dat pâine, ci Acel Cari vă dă pâine-adevărată – Din ceruri – este al Meu Tată.


Acum, vă este cunoscut, Că trupul Meu, cu-adevărat, E-o hrană și – cu-adevărat – Sângele Meu e-o băutură.


Dacă din ramurile-acele Unele-au fost tăiate, iar În locul lor, ajuns-ai dar, Să fii, acum, tu altoit – Tu, cel care te-ai dovedit Că din măslin sălbatic ești, Și-astfel părtaș, iată, că ești Grăsimilor măslinului Precum și-al rădăcinii lui –


Noi împreună-am fost, mereu, Doar lucrători, cu Dumnezeu; Iar voi sunteți ogorul Lui, Sunteți clădirea Domnului.”


Totuși, mă-ntorc și vă scriu vouă, Acuma, o poruncă nouă, Lucru care-i adeverit Și se referă, negreșit, Atât la El, cât și la voi, Ca să-nțelegeți mai apoi, Că întunericul dispare Și că lumina chiar răsare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa