Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 14:26 - Biblia în versuri 2014

26 Acel Mângâietor, pe care, Tatăl Îl va trimite, are A vă-nvăța tot și, mereu, Va aminti de ce-am spus Eu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va reaminti tot ce v-am spus.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Dar «Ajutorul», adică Spiritul Sfânt pe care Îl va trimite Tatăl în numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aminti tot ce v-am spus Eu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, El vă va învăţa toate şi vă va aminti tot ce v-am spus.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 14:26
75 Mawu Ofanana  

Să nu mă lepezi, te rog eu, Doamne, din fața Ta. Mereu, Să lași în mine Duhul Sfânt, Trimis de Tine, pe pământ.


Toți fii tăi – și mari și mici – Au să Îmi fie ucenici Și mare fi-va-n viitor, În ăst fel, propășirea lor.


Dar ei n-au fost ascultători Și n-au fost înțelegători, Ci al Său Duh L-au întristat. Domnul – atuncea – a luptat În contră la al Său popor Și S-a făcut vrăjmaș al lor.


A fost, nașterea Domnului, Așa: Maria, mama Lui, Cu Iosif era logodită. Ea nu a fost, încă, iubită De-acesta, când a fost lăsată, De Duhul Sfânt, însărcinată.


Pe când la aste se gândea, Un înger îi veni, în vis – Trimis de Domnul – și i-a zis: „Să nu te temi să-ți iei soția! Ia-o la tine pe Maria, Căci ce, în ea, s-a zămislit, E de la Duhul Sfânt venit.


Fiți gata să plecați la drum! Veți face ucenici, de-acum, Din neamurile care sânt, Azi, risipite pe pământ. Iată cum vreau ca să lucrați: Pe toți o să îi botezați În Numele Tatălui Meu, Al Fiului Lui Dumnezeu, Și-al Sfântului Duh. Nu uitați,


Cât de umila mea ființă? Eu vă botez, spre pocăință, Cu apă, dar Acel ce vine – În urma mea – e, decât mine, Incomparabil mai puternic. Încălțămintea-I, nu sunt vrednic Ca să I-o duc. O să boteze Cu foc și Duh Sfânt. Să lucreze,


Ceea ce David a rostit, De Duhul Sfânt, însuflețit? Iată ce-a spus David, mereu: „Domnul a zis, Domnului meu: „Așează-Te la dreapta Mea, Până atunci când voi putea – Până când voi găsi o cale, Dușmani-Ți, sub tălpile Tale, Să Ți-I așez!” Deci, L-a numit


Când mâinile, pe voi, vor pune, Nu vă gândiți la ce veți spune. Ce trebuie ca să vorbiți, În acel ceas o să primiți, Căci Duhul Sfânt o să vorbească Prin voi, și o să vă-nsoțească.


Căci mare, el va fi, mereu, Privit, de Domnul Dumnezeu. De vinuri, trebuință n-are; Iar băuturi amețitoare, Nicicând, el nu va fi băut. De Duhul Sfânt, va fi umplut – Cum Domnul a găsit cu cale – Din pântecele mamei sale.


Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu.


De bine. Cum a auzit, Urarea ei, a și simțit Că-n pântec, pruncu-i s-a zbătut Și, de Duh Sfânt, ea s-a umplut.


Când Zaharia a primit Duhul Cel Sfânt, a prorocit:


Deci, dacă voi, cari răi sunteți, Știți, daruri bune, să faceți – Simțind la fel, cu-ai voștri prunci – Cu cât mai mult, Domnul, atunci, Va da celor care-I vor cere, Din al Său Duh Sfânt, cu plăcere!”


Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel.


Făgăduința, ce-a fost dată, De către Domnul, al Meu Tată. Eu vă trimit făgăduința. Voi întăriți-vă credința Și, în cetate, toți să stați, Până când fi-veți îmbrăcați Cu-acea putere – cum v-am spus – Pe care-o veți primi, de sus.”


În chip trupesc, de porumbel, Duhul venit-a peste El Și-un glas, puternic, răspicat – Atunci – din cer, a cuvântat: „Tu Îmi ești Fiul prea iubit: Plăcere-n Tine, Mi-am găsit!”


Când am venit, cum vă spuneam, Nici eu, măcar, nu-L cunoșteam; Însă, Acel ce m-a trimis Să vă botez cu apă-a zis: „Din înălțimi, afla-vei când Vedea-vei Duhul pogorând, Căci Cel, pe care se așează, E Cel cari, cu Duh Sfânt, botează”.


Discipolii n-au priceput Acestea, de la început, Dar după ce-a fost proslăvit Iisus, cu toți și-au amintit Că, despre El, toate-au fost scrise Și că – de fapt – se-nfăptuise Totul, precum s-a prorocit.


Îl rog pe Tatăl, să primiți Un alt Mângâietor, să fie Cu voi, în lume, pe vecie.” („Mângâietorul”, în grecește, Prin „Paraclet” se tălmăcește; La fel, și prin „apărător”, Dar înseamnă și „ajutor”.)


V-am spus acestea, cât mai sânt, Cu voi, aici. Dar, Duhul Sfânt,


Mângâietorul, când sosește, De Mine, vă mărturisește; Duh de-adevăr este acel Mângâietor, iar – despre El – Să știți că de la Tatăl vine.


Vă spun, că pentru voi, mai bine, Este să plec, căci atunci vine Mângâietorul. Dacă Eu Nu voi pleca la Tatăl Meu, Mângâietorul pomenit Nu o să vină. Negreșit, Eu plec din lume, dar apoi, Degrabă, Îl trimit la voi.


De-aceea, când a înviat Din morți, și-apoi S-a arătat Discipolilor, negreșit, Că ei, cu toți, și-au amintit De vorbele ce le rostise, Când, despre Templu, le vorbise, Crezând tot ce-n Scripturi s-a scris Și ceea ce Iisus a zis.


A sfârșit vorba, iar apoi, Peste discipoli, a suflat: „Luați Duh Sfânt!” – i-a îndemnat.


Știți că-n vechime s-a tot zis, Iar, în proroci, se află scris: „Cu toții fi-vor învățați, De Dumnezeu”. Acum, aflați Că oricine L-a ascultat, Pe Tatăl Meu, și a luat Învățăturile Lui, vine, Ca să Mă caute, pe Mine.


Când aste vorbe a rostit, La Duhul Sfânt S-a referit, Pe care, toți cei ce credeau În El, a Îl primi, urmau – Duhul nu fuse dăruit, Căci Domnul n-a fost proslăvit.


De la-nceputuri, până când, La cer, S-a înălțat, zburând, După ce mai întâi a dat, Prin Duhul Sfânt, și a lăsat Apostolilor Lui, atunci, Acolo, ale Lui porunci.


Împărăție. Apoi, El Le-a poruncit, ca-n locu-acel – Deci la Ierusalim – să stea, Până când o să li se dea, A Tatălui, făgăduință, „De care, voi aveți știință, Din vorbele ce vi le-am spus, Chiar Eu”, a zis Domnul Iisus.


Putere, veți primi apoi, Când Duhul Sfânt o să coboare, Din ceruri, peste fiecare, Și-n felu-acesta, întăriți, Martorii Mei, aveți să fiți, Aici, chiar unde ne găsim – Adică în Ierusalim – Precum și în toată Iudeea, Samaria, iar – după-aceea – Pe-ntinderea pământului, Până la marginile lui.”


De spusa Domnului, apoi, Mi-am amintit eu, imediat: „Ioan, cu apă-a botezat, Dar, și mai mult, voi căpătați: Cu Duh Sfânt, fi-veți botezați.”


Pe când, cu posturi, ei slujeau Lui Dumnezeu și se rugau, Duhul Cel Sfânt zise: „Aveți, Deoparte, Mie, să-Mi puneți Pe Saul și Barnaba, care Chemați sunt, pentru-a Mea lucrare.”


Astfel, Barnaba a pornit La drum, de Saul, însoțit. Spre Seleucia plecară, Trimiși de Duh, și se urcară Pe o corabie, cu gând De-a merge-n Cipru. Ajungând


Căci nu vrem ca să se mai pună, Pe voi, vreo greutate-n plus, Afară doar de ce v-am spus Că trebuie ca să păziți.


Că Domnul, care-a cunoscut Ale lor inimi, a făcut Ca și ei, mântuiți, să fie, Lăsând, și peste ei, să vie, Din cer, al Său Duh Sfânt apoi.


Fiindcă Duhul i-a oprit Ca să vestească-n Asia Cuvântul, ei, în Frigia Și-n al Galatiei ținut, În mare grabă, au trecut.


S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.


În felu-acesta, imediat, De Duhul Sfânt, ei s-au umplut Și-apoi, cu toți-au început – Cum le da Duhul, să vorbească – În alte limbi, să glăsuiască.


Acuma dar, dragii mei frați, Asupra voastră, să vegheați Și-asupra turmei, peste care, Sunteți episcopi, fiecare, Puși chiar de Duhul Sfânt. Să știți Cum trebuie să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, Ce-a câștigat-o El, cu greu, Cu al Său sânge. Știu prea bine,


În toate, pildă, eu v-am dat Și-n acest fel, v-am arătat Că trebuie să-i sprijiniți Pe cei slabi și să v-amintiți De ceea ce Domnul Iisus, Când fost-a pe pământ, a spus: „Mai bine e să dăruiești, Decât este ca să primești”.”


Când, către casă, au plecat, Neînțelegeri s-au iscat, Iar Pavel, doar atât, a zis: „Drept, în Isaia, este scris; Duhul Cel Sfânt, cu-adevărat, Vorbit-a, când a cuvântat:


Apostolilor, la picioare. Petru i-a zis, plin de-ntristare: „O, Anania, ce-ai făcut? De ce, Satana ți-a umplut, Inima, ca să minți, acum, Pe Duhul Sfânt? Să spui dar, cum, Prețul acelei moșioare, Tu l-ai ascuns? Nu era, oare,


Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!


Ștefan, de Duhul Sfânt umplut, Privind spre ceruri, a văzut Acolo, Slava Domnului, Iar pe Iisus, la dreapta Lui, Stând în picioare. El a zis:


Împărăția – vă spun eu – Cari este a lui Dumnezeu, Nu e-n mâncări și băutură. În Ea găsești, făr’ de măsură, Neprihănirea ce te-mbie, Pacea și multă bucurie. Să știți că toate-acestea sânt Aflate doar în Duhul Sfânt.


Vreau, al nădejdii Dumnezeu, Să toarne bucurii apoi, Să toarne pacea, peste voi, Căci ele sunt de trebuință Și le primiți doar prin credință, Ca în nădejde, tari să fiți, Prin Duhul Sfânt stând, întăriți!”


Ca printre Neamuri, cum am spus, Să fiu slujbaș al lui Iisus. Eu, slujba mea, o împlinesc Cu scumpătate, și trudesc, În Evanghelia Domnului, Ca Neamurile-n fața Lui, Să poată fi jertfa primită Bine, prin Duhul Sfânt, sfințită.


Nădejdea, astfel întărită, Nu ne înșeală, niciodată, Pentru că-n noi a fost turnată Iubirea, de la Dumnezeu, Pe care o purtăm, mereu, În încercări, pe-acest pământ, În inimă, prin Duhul Sfânt.


De-aceea, am să spun, mereu: Prin Duhul de la Dumnezeu – Atunci când întâmpla-se-va Ca să vorbească cineva – Nicicând, nu va putea fi spus, Că „Anatema e Iisus!” A spune, iar, nu va putea „Iisus e Domnul”, nimenea, De pe acest întreg pământ, Decât numai, prin Duhul Sfânt.


Nu știți că trupul se vădește Templul, în care locuiește Duhul Cel Sfânt, ce L-ați primit Și-i de la Dumnezeu venit? De-asemenea, nu știți că voi Nu mai sunteți ai voștri-apoi?


Dragostea Tatălui de Sus, Cu harul Domnului Iisus Și-mpărtășirea Duhului Cel Sfânt, dat, prin iubirea Lui, Să le aveți, cu voi, din plin, Spre-a vă-nsoți în veci! Amin.”


Deci, vrednici, vrem ca să fim noi, Prin curăție, rugăciune, Răbdare și înțelepciune, Prin bunătatea arătată, Prin dragostea adevărată – Neprefăcută – prin Duh Sfânt;


Și voi dar, să luați aminte, Căci după ce ați auzit Cuvântul ce vi l-am vestit – Cuvântul adevărului – (Al Evangheliei Domnului Și-al mântuirii) și-ați crezut În El, credința a făcut Ca Duhul Sfânt, făgăduit, Să se pogoare, negreșit, Din slăvi, pentru ca voi să fiți, În acest fel, pecetluiți,


În rugăciune, tot mereu, Pe Dumnezeul Cel de Sus, Al Domnului Hristos Iisus – Pe Tatăl slavei – L-am rugat Ca să așeze, ne-ncetat, Duhul înțelepciuni-n voi Și al descoperiri-apoi, Prin cari să învățați, mereu, Cunoașterea lui Dumnezeu,


Pe Duhul Sfânt, dragii mei frați, Vă rog, să nu Îl întristați, Căci voi, cu El – după cum știți – Sunteți, acum, pecetluiți, Pentru o zi anume, care E ziua de răscumpărare.


De-aceea, cel care-a călcat Aceste-nvățături apoi, Să afle dar, că nu pe noi – Pe oameni – ne-a nesocotit, Ci el, prin ce a făptuit, Pe Dumnezeu, se dovedește, Precum că Îl nesocotește, Adică pe Acela care V-a dat, Duh Sfânt, la fiecare.


Ia seama dar, la ce îți spun: Păzește orice lucru bun Care ți s-a încredințat, Prin Duhul Sfânt, în noi, aflat.


Atuncea, El ne-a mântuit, Nu pentru ce am făptuit Lucrând întru neprihănire, Ci pentru marea Lui iubire Și pentru marea-I îndurare, Vădită prin acea spălare A nașterii din nou și-apoi, Prin înnoirile din noi, Făcute de al Său Duh Sfânt,


Adeverite-acestea sânt, Apoi, de către Duhul Sfânt. Căci, după ce, întâia dată,


Iar Dumnezeu a întărit-o Prin semne mari, nemaivăzute, Și prin minunile făcute Doar prin puterea Lui cea mare, Și-apoi prin darurile care Sunt ale Duhului Său Sfânt Venit, din ceruri, pe pământ – Daruri pe care le-a-mpărțit, Așa precum El a dorit!


De-aceea, zic să ascultăm Ce zice Duhul Sfânt apoi: „Dacă al Său glas, astăzi – voi – Aveți ca să îl auziți,


În felu-acesta, ne-ncetat, Duhul Cel Sfânt ne-a arătat Că încuiată se găsea Calea aceea ce ducea Spre Locul cel „prea sfânt” chemat, Căci în picioare s-a aflat, Încă, întâiul cort, făcut De Moise, de la început.


Astfel, li s-a descoperit, Că prorocia lor de-apoi, Nu-i pentru ei, ci pentru voi. Ceea ce ei au prorocit, Atunci – prin cei ce v-au vestit, Azi Evanghelia – ați aflat, Prin Duhul Sfânt, din cer plecat, În care, chiar îngerii vor, Ca să privească. Tuturor,


Căci nici una nu e venită, Prin voia omului. Mereu, Oamenii, de la Dumnezeu, Vorbit-au, iar al lor cuvânt Fost-a rostit de Duhul Sfânt.”


Dar voi, cei care ați primit, Din partea Celui Prea Sfințit, Ungerea Lui, cunoașteți bine Acest fapt, nu doar de la mine.


Voiesc să știe fiecare, Că acea ungere pe care Ați dobândit-o de la El, Rămâne-n voi, și-n acest fel, N-aveți nevoie de povețe, De cineva să vă învețe. Căci numai ungerea Lui poate – Ca despre lucrurile toate – Să vă învețe, să vă spună. Aceasta nu e o minciună, E ungerea adevărată, Iar eu vă-ndemn, încă odată, Să stați în El, neîncetat, Așa precum ea v-a-nvățat.


(Căci trei care în ceruri sânt – Tatăl, Cuvântul, Duhul Sfânt – Mărturisesc și-ntotdeauna, Aceștia au să fie una.)


Dar voi, dragi frați, vă străduiți Și, sufletește, vă zidiți, Doar pe credința dobândită, Cari sfântă este dovedită. Rugați-vă, neîncetat, Prin Duhul Sfânt ce va fost dat,


Cel care are urechi bune, S-asculte-atent, ceea ce spune Duhul, Bisericilor: „Iată, Răsplata care-i va fi dată Celui ce biruiește: el Nu va fi vătămat, defel, De către moartea rânduită, A doua, de a fi venită.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa