Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 14:23 - Biblia în versuri 2014

23 Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus: „Cineva, dacă Mă iubește, Cuvintele, Mi le păzește Și astfel, el va fi iubit, De al Meu Tată. Negreșit, Atunci, la el, vom merge Noi, Să locuim cu el apoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Isus a răspuns și i-a zis: ‒ Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu. Și Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Răspunzându-i, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va respecta Cuvântul Meu; și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni și vom locui împreună cu el.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Isus a răspuns și i-a zis: „Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

23 Iisus i-a răspuns: „Dacă cineva Mă iubeşte, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face lăcaşul la el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 14:23
30 Mawu Ofanana  

A zis: „Acuma face-vom Un chip ca Noi – el va fi „om”. Cu Noi se va asemăna, Peste pământ va domina Și toate câte le-am zidit – Și pești și păsări, negreșit Și animale – îi vor fi Date, spre a le stăpâni.”


Haidem, măsuri ca să luăm, Și limba să le-o încurcăm – Să nu poată să se-nțeleagă – De lucru, praful să se-aleagă!”


Doamne, din neam în neam ai fost Al nostru loc de adăpost.


Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Eu și cu Tatăl, una sânt!”


„De Mă iubiți cu-adevărat, Poruncile ce vi le-am dat, Cu strășnicie, le păziți!


Mângâietoru-acest, anume, E Duh de adevăr. De lume, Nu e primit, căci nevăzut Îi este și necunoscut. Îl veți cunoaște numai voi, Pentru că va rămâne-apoi, Ca El să vă călăuzească Și-n voi are să locuiască.


Acela care Mă iubește, Poruncile, Mi le păzește. Acel, de care-s iubit Eu, Iubit va fi, de Tatăl Meu, Iar Eu îl voi iubi pe-acel Și-am să Mă las văzut de El.”


Acel care nu Mă iubește, Cuvintele, nu Îmi păzește. Cuvântul care-l auziți, Nu e al Meu – așa să știți – Ci este – precum am mai zis – Al celui care M-a trimis.


Poruncile-Mi, de le păziți, În a Mea dragoste-o să fiți – Așa cum am păzit și Eu, Poruncile Tatălui Meu – Și-n a Sa dragoste-am rămas.


Pe Tatăl Meu, căci vă iubește El Însuși, și vă dăruiește Ce vreți, pentru că M-ați iubit Și ați crezut că am venit, Chiar de la Domnul Dumnezeu.


V-am dat această-nvățătură, Ca voi să știți că acel care Mănâncă al Meu trup – și are Să bea al Meu sânge – rămâne Pentru eternitate-n Mine; Astfel, în acel om, mereu, Rămâne-voi, atunci, și Eu.


Vă spun, căci cel ce-a ascultat Cuvântul Meu – și Îl păzește – Acela veșnic viețuiește.”


Iudei-au zis: „Acuma, bine Vedem noi, că ai drac, în Tine, Căci Avram – iată – a murit; Proroci-asemeni, au pierit, Și-acum, Tu zici: „Cel ce păzește, Cuvântul Meu, în veci, trăiește”.


Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”


Să locuiască-n voi Hristos, Printr-o credință-adevărată, Cari e în inimi adunată, Având o temelie tare, Precum și-o rădăcină care Este, în dragoste, aflată; Și astfel să puteți, odată,


Tot ceea ce, de la-nceput, Ați auzit și ați văzut, Trebuie să rămână-n voi, Căci numai astfel, mai apoi, Veți rămânea în Fiu, mereu, Și-n Tatăl Său, în Dumnezeu.


Acel care, Cuvântul Lui, Îl va păzi, a Domnului Iubire va ajunge-n el, Desăvârșită-n acest fel, Și, prin aceasta, arătăm, Cum că în El, noi ne aflăm.


Voi, copilașilor, sunteți Din Dumnezeu și-astfel, puteți Să biruiți. Și-ați biruit Aceste duhuri ce-au venit, Căci Cel ce-n voi sălășluiește, Decât cel care se găsește, Acum, în lume, e mai mare Și e cu mult, cu mult, mai tare.


Căci dragostea de Dumnezeu Șade în a-I păzi, mereu, Poruncile ce ni le-a dat. Iar după cum am observat, Poruncile Lui nu sunt grele Și pot a fi păzite ele.


Căci dragostea sălășluiește Acolo unde se trăiește După porunca Domnului. Aceasta e porunca Lui, În care vreau ca să umblați, Neîncetat, dragii mei frați, Așa precum ați auzit, De la-nceput, că s-a vorbit.


Așa după cum am văzut, Cetatea, Templu, n-a avut, Pentru că Domnul Dumnezeu – Atotputernicul mereu – La fel ca Mielul, Templu Sfânt, Pentru acea cetate, sânt.


Atunci, din jilțul de domnie, Un glas s-a auzit să vie Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, acuma a venit Cortul lui Dumnezeu, în care Sunt oamenii! Dumnezeu are Ca, între ei, să locuiască Și astfel, o să se vădească Precum că-i Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Său popor.


Precum că nu va fi nimic Vrednic să fie blestemat, În locu-acela, niciodat’. Mereu, acolo o să fie Aflat scaunul de domnie, Pe care șade Dumnezeu Și Mielul Său. Astfel, mereu, De ai Săi robi, va fi slujit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa