Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 14:20 - Biblia în versuri 2014

20 În acea zi, veți ști apoi, Că Eu, în Tatăl sunt, iar voi, Sunteți în Mine, și că Eu, În voi, sunt și voi fi mereu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine și Eu în voi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 În acea zi veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 În ziua aceea, veți cunoaște că eu sunt în Tatăl meu, iar voi în mine și eu în voi.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 În acea zi veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu şi voi sunteţi în Mine şi Eu în voi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 14:20
24 Mawu Ofanana  

Chiar dacă nu vă e pe plac A crede – totuși, să credeți, Lucrările ce le vedeți, Ca astfel, să știe oricine, Precum că Tatăl e în Mine, În timp ce Eu, în Tatăl, sânt.”


Eu sunt în Tatăl, El e-n Mine – A crede-așa ceva, nu-ți vine? Cuvintele ce le-am spus Eu, Nu-s de la Mine; Tatăl Meu Care, în Mine, locuiește, Lucrările-Și înfăptuiește.


Să credeți că-n Tatăl sunt Eu, Și-n Mine este Tatăl Meu! Pentru lucrările aceste Măcar, credeți că așa este!


Când ziua ‘ceea o să vie, Nimic n-o să Mă întrebați. Orice veți cere, căpătați, De la al Meu Tată, mereu – Când cereți, în Numele Meu.


Atuncea, în Numele Meu, Voi o să cereți, dar vă zic, Că n-am să-L rog, pentru nimic,


Sunt Eu, în ei. Eu nu mai sânt, În lume, dar ei, pe pământ, Rămân, pe când Eu vin la Tine. Când rămânea-vor fără Mine, Tu, Tată Sfânt, să-i ocrotești Și-n al Tău Nume, să-i păzești, Pe cei pe cari Mi i-ai dat Mie, Pentru ca ei, una, să fie, Precum suntem și Noi, mereu.


Numele Tău, Eu L-am făcut, Printre aceștia, cunoscut; Și-am să-L mai propovăduiesc, Căci, a Ta dragoste, doresc – Cu care Eu, necontenit, De către Tine-am fost iubit – De-acum, să fie, tot mereu, În ei, și-n ei, vreau să fiu Eu.”


Acuma, ei au cunoscut Că tot ce Tu Mi-ai dăruit, Doar de la Tine a venit.


V-am dat această-nvățătură, Ca voi să știți că acel care Mănâncă al Meu trup – și are Să bea al Meu sânge – rămâne Pentru eternitate-n Mine; Astfel, în acel om, mereu, Rămâne-voi, atunci, și Eu.


Și lui Andronic, negreșit, Să îi transmiteți „sănătate”. Aste urări să fie date Și Iuniei, pentru că ei, Rude, îmi sunt, și-au fost ai mei Tovarăși, când, întemnițat, Cu ei alături, m-am aflat. ‘Nainte de-a fi eu venit, Ei, de Hristos, s-au alipit. Oameni de vază, dragii mei, Se află-ntre apostoli, ei.


„Acuma dar, vă dau de știre, Că nu e nici o osândire Pentru cei care – cum am spus – Se află în Hristos Iisus, Trăind nu după-ndemnul care Firea cea pământească-l are, Ci după-ndemnul Duhului.


Iar voi, prin Tatăl Cel de Sus, Sunteți dar, în Hristos Iisus. El e făcut, de Dumnezeu, Să fie, pentru noi, mereu, Înțelepciune și sfințire, Să fie și neprihănire, Și-asemeni – pentru fiecare – Să fie și răscumpărare,


Deci, în Hristos, să știți, că eu Cunosc un om, cari s-a trezit, Pân’ la al treilea cer, răpit. Cam paisprezece ani să fie De-atuncea, dar, omul nu știe, Dacă, în trup, a fost luat, Sau, fără trup, s-o fi aflat. Lucrul acesta – gândesc eu – Îl știe numai Dumnezeu.


Voi, singuri, să vă încercați, Dacă-n credință vă aflați. Iată, vă-ndemn, acuma, eu, Ca să vă cercetați, mereu. Nu recunoașteți, oare-apoi, Cum că Hristos este în voi? Afar’ de faptu-n cari – dragi frați – Acum, ajuns-ați lepădați.


Dacă e cineva-n Hristos, Omul acela – ne-ndoios – Nu e cu lumea, pe măsură, Căci nouă este-a sa făptură. Tot ce e vechi s-a dus și-apoi, S-au făcut numai lucruri noi.


Să știți, că în Hristos, mereu, Se află însuși Dumnezeu, Căci astfel a găsit că-i bine, De-a împăca lumea, cu Sine, Nemaiținând, la nimenea, Păcatele ce le avea, La socoteală; iar apoi, El ne-a însărcinat, pe noi, Ca-n astă lume, să venim, Unde să propovăduim, La toți – în cele patru zări – Vestea acestei împăcări.


Eu, cu Hristos, sunt răstignit, Și azi trăiesc… dar, de trăit, Nu mai trăiesc eu – să știți bine – Ci doar Hristos trăiește-n mine. În viața care o trăiesc Acum, în trup, împărtășesc Credința-n Fiul Cel pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Cari m-a iubit și-apoi S-a dat, Pentru ca eu să fiu salvat.


Lucrarea Lui, suntem chiar noi Și, în Hristos, am fost zidiți, Ca să fim, astfel, pregătiți Pentru acele fapte bune, Pe cari, în față, ni le pune, Mai dinainte, Dumnezeu, Ca-n ele, să umblăm, mereu.


Căci Dumnezeu a socotit, Precum că este potrivit, Ca toată plinătatea-n El Să locuiască și astfel –


Și cărora, acum, a vrut, Ca să le facă cunoscut – Așa cum a găsit cu cale – Această taină-a slavei Sale Și necuprinsa bogăție, Ca Neamurile să o știe. Taina ascunsă, pentru lume, Iată ce spune-acum, anume: Iisus Hristos, aflat în voi, Nădejdea slavei de apoi.


Pentru că doar în El – trupește – Dumnezeirea locuiește.


Pe Dumnezeu, să-L fi văzut Nimeni; dar dacă ne iubim Unii pe alții, atunci știm Căci Dumnezeu rămâne-n noi Și vom cunoaște mai apoi, Că dragostea Lui, răsădită În noi, este desăvârșită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa