Ioan 14:2 - Biblia în versuri 2014

² Și-n Mine! Căci, la Tatăl Meu, Multe locașuri se găsesc. Eu vreau ca să vă pregătesc Un loc – de-aceea voi fi dus; Așa de n-ar fi, v-aș fi spus.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi fost așa, v-aș fi spus. Mă duc să vă pregătesc un loc.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² În casa Tatălui meu sunt multe locuințe. De n-ar fi așa, v-aș fi spus: «Mă duc să vă pregătesc un loc»?

Română Noul Testament Interconfesional 2009

² În casa Tatălui Meu sunt multe lăcaşuri. Dacă nu ar fi fost aşa, v-aş mai fi spus oare: Mă duc să vă pregătesc un loc?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

Ioan 14:2 Mawu Ofanana

Luca 14:22

La urmă, robul a venit Și-a zis: „Precum ai poruncit, Făcut-am, dar nu s-a umplut Odaia. Ce e de făcut?”

Ioan 13:33

Mă ascultați copilași: iată Că doar puțin, mai sunt, cu voi; O să Mă căutați apoi, Dar – cum le-am zis Iudeilor, Vă spun și vouă dragilor – Unde merg Eu, voi nu puteți, Cu nici un chip, să ajungeți.

Ioan 13:36

„Unde mergi Doamne?”, a-ntrebat Simon, zis Petru, imediat. El spuse: „Acum e-n zadar – Să Mă urmezi; tu nu poți. Dar, Târziu, veni-vei, după Mine.”

Ioan 14:28

V-am spus că plec, însă, apoi, Mă voi întoarce iar, la voi. De-n adevăr M-ați fi iubit, Atunci când v-am mărturisit Că „Merg la Tatăl”, imediat, Cu toții v-ați fi bucurat, Căci – decât Mine – Tatăl Meu Este mai mare. Acum, Eu

Ioan 16:4

V-am spus tot, ca atunci, când vine Ceasul, ca să se împlinească, Acestea să vă amintească, De toate câte v-am vorbit. Totul nu v-am destăinuit, De la-nceput, pentru că Eu Eram, atunci, cu voi, mereu.”

Ioan 17:24

Tată, acolo unde-s Eu, Voiesc a fi și ei, mereu; Tu Mi i-ai dat, în grijă, Tată, Iar slava care Mi-a fost dată, De către Tine, Eu doresc Să le-o arăt și s-o-mpărțesc Cu ei, fiindcă M-ai iubit ‘Nainte de-a fi întocmit Lumea aceasta, toată. Iată,

Fapte 9:16

Am să-i arăt, pentru-al Meu Nume, Ce trebuie-a-ndura, în lume.”

2 Corinteni 5:1

„Noi știm, și-astfel, suntem pe pace, Cum că atunci când se desface Cortul acesta, pământesc – Adică straiul cel trupesc – Avem, în cer, drept moștenire, Mereu, o altfel de clădire, Ce, veșnică, este durată Și cari, de Dumnezeu, ni-e dată, Căci nu-i, de mână omenească, Zidită, ci este cerească.

1 Tesaloniceni 5:9

Căci Dumnezeu nu ne-a chemat, Pentru mânie, ci ne-a dat, Acum, în dar, o mântuire Care coboară, peste fire, Din cerurile Lui – de sus – Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,

Titus 1:2

Pentru nădejdea vieții care Se-arată-a fi nepieritoare – Făgăduită ca să vie Mai înainte de vecie – Și nouă să ne fie dată, De Dumnezeu, cari, niciodată Nu va putea ca să mințească, Ci adevăr doar, să rostească,

Evrei 11:10

Avram este acela cari, Cetatea cu temelii tari, A așteptat-o, ca să vie, A cărei meșter – cum se știe – E Dumnezeu dar, fraților – El meșter e și ziditor.

Evrei 13:14

N-avem cetate stătătoare, Aici, ci una viitoare, Noi căutăm ca să găsim.

Evrei 6:20

Unde numai Iisus apoi, Putea să intre, pentru noi, Aflat în fața tuturor, Drept înainte mergător, După ce-ntâi, cum am văzut, El, „Mare Preot, e făcut După o rânduială care, Melhisedec, în veac, o are”.

Evrei 9:8

În felu-acesta, ne-ncetat, Duhul Cel Sfânt ne-a arătat Că încuiată se găsea Calea aceea ce ducea Spre Locul cel „prea sfânt” chemat, Căci în picioare s-a aflat, Încă, întâiul cort, făcut De Moise, de la început.

Revelația 1:5

Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,

Revelația 21:2

Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.

Revelația 3:12

Iată răsplata ce-o primește Acela care biruiește: Un stâlp, pe-acela, îl fac Eu, Al Templului lui Dumnezeu Și niciodată-apoi, din el, Nu va ieși omul acel; Iar Numele lui Dumnezeu, Pe el, atunci, am să-L scriu Eu. Am să mai scriu, de-asemenea, Și numele ce-l va avea Cetatea Lui – aceea care, Din ceruri o să se coboare Și care, precum bine știm, Va fi noul Ierusalim. De-asemenei, voi mai scrie Eu, În urmă, și Numele Meu, Și îl voi însemna anume – Atuncea – cu al Meu nou Nume.

Revelația 3:21

Iată răsplata ce-o primește Cel care-n urmă biruiește: Acela va ședea, mereu, Cu Mine, pe scaunul Meu, Pe cari îl am, pentru domnie, Așa cum Mi-a fost dat și Mie, Când biruință-am câștigat; Cu al Meu Tată, Eu am stat, Pe al Său jilț împărătesc, Pe scaunul Lui cel ceresc.