Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 12:6 - Biblia în versuri 2014

6 Așa, nu că s-ar fi gândit La cei săraci, dar el ținea Punga și, tot ce se punea În ea, în mâna-i a intrat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 El a vorbit așa nu pentru că îngrijea de săraci, ci pentru că era un hoț. Fiind el cel care ținea punga, lua (pentru el) ce se punea în ea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoț: întrucât el ținea punga cu bani, fura [din] ce se punea în ea.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Dar a spus aşa nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi pentru că, ţinând punga, lua din ceea ce se punea în ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 12:6
19 Mawu Ofanana  

Nebunul zice, tot mereu, Cum că „Nu este Dumnezeu!” Iată că lumea s-a stricat. Un om, măcar, nu s-a aflat, Să cate drumul drept a-l ține, Să facă doar ce este bine.


Cerințele săracilor, Cel bun, mereu, le-a priceput, Însă cel rău nu le-a văzut.


Și iată că ei vin, grămadă, Voind, în față, ca să șeadă, S-asculte ceea ce vorbești. Dar vorbele ce le rostești, Ei nu vor să le împlinească. Doar dulce, știu ca să vorbească, În timp ce inimile lor Se lasă pradă poftelor.


„Adevărat e ce s-a scris: „O casă, pentru rugăciune, E casa Mea”, și se mai spune Că „Voi sunteți aceia cari, În peșteră, pentru tâlhari, Ați prefăcut-o.” Vai, de voi!”


Alături ei, era Ioana – Soața lui Cuza, cari fusese Ispravnic la Irod; mai merse Susana, iar alături ei, S-au mai aflat multe femei, Cari, pe Iisus, Îl însoțeau Și-L ajutau, precum puteau.


Nu-i pasă, celui ce-i plătit, De oi – de-aceea a fugit.


„Oare de ce, nu s-a putut, Ca mirul să se fi vândut – Măcar cu trei sute de lei – Și-apoi, să dăm banii acei, Săracilor?” El a vorbit


Unii din ei au înțeles Că pentru Iuda – cel ales A îngriji punga – Iisus, Vorbindu-i astfel, ar fi spus Să cumpere ce trebuia, De praznic, sau că poruncea Să dea, ceva, săracilor.


Hoți, sau cu patimi de beție, Ori lacomi și defăimători, Sau hrăpăreți și-asupritori, Să poată ca să moștenească Împărăția cea cerească – Pe care-o are Dumnezeu – Spre a o stăpâni, mereu.


Ne-au spus doar, ca să nu-i uităm, Pe cei săraci și încercăm Să facem cum ne-au sfătuit, Întotdeauna, negreșit.”


De orice rău, mereu, să știți, Cum trebuie să vă feriți.


De pildă, de cumva, apare Un om, la voi, în adunare – Purtând, pe deget, un inel, Din aur, și având pe el, Un rând de straie minunate – Și, tot atunci, o să se-arate Și-un om sărac – prost îmbrăcat, Numai în sac înfășurat,


Iar voi – precum o dovediți – Pe cel sărac, îl înjosiți! Dar nu bogații sunt cei care, Vă asupresc, fără-ncetare? Și nu ei vă târăsc, pe voi, Pe la judecători, apoi?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa