Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 12:38 - Biblia în versuri 2014

38 Spre-a se-mplini tot ce a spus Isaia-n prorocia lui: „Doamne, nu-i pasă nimănui, De tot ce-am zis, căci cine, oare, Vorbirii noastre-a dat crezare? Și cui i s-a descoperit Puterea de nebănuit A brațului lui Dumnezeu?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit? Și brațul Domnului, cui i-a fost descoperit?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

38 ca să se întâmple exact ce spusese profetul Isaia: „Cine a acordat credit predicării noastre? Cui i s-a revelat ce poate să facă brațul lui Iahve?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

38 ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese profetul Isaía: „Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi și cui i-a fost descoperit brațul Domnului?”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

38 ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care a spus: Doamne, cine a crezut vestirea noastră? Şi braţul Domnului cui i s-a dezvăluit?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

38 ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 12:38
24 Mawu Ofanana  

Când împăratul Ezechia Află ce a voit solia, Ceru să vină, de îndat’, Al său proroc, ce s-a chemat Isaia. El era cel care, Părinte, pe Amoț, îl are. Isaia a venit și-apoi, Spre cer, strigară amândoi.


Nu prin puterea sabiei Ce o aveau, ajuns-au ei În țară de-a fi stăpânit. Nu al lor braț i-a mântuit, Ci doar lumina Feței Tale Și dreapta Ta, care – pe cale – I-a însoțit neîncetat, Căci dragoste le-ai arătat.


Neprihănirea Mea cea mare Aproape e, de fiecare, Iar mântuirea Mea, de-ndată, În fața voastră se arată. Aflați dar că brațele Mele Se vor vădi a fi acele, Cari trebuie-a chema, odată, Popoarele, la judecate. În Mine doar, își vor avea Ostroavele încrederea.


Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?


Cine-a crezut vorbele zise? Cine-a crezut ce se vestise? Cine e cel care-a văzut – Cine e cel ce-a cunoscut – Brațul cel tare-al Domnului?


Ăst obicei. Bine-a vorbit Isaia, prefăcuților:


El i-a răspuns: „Te fericesc Pe tine, al lui Iona fiu, Căci Tatăl Meu, Domnul Cel viu Din cer, ți-a făcut cunoscut Lucrul acest. Nu l-ai știut Prin sângele și carnea ta; Cel care-ți poate arăta Lucrul acesta-I Tatăl Meu: Deci, le-ai aflat, prin Dumnezeu.


Apoi, bătut și huiduit, De cei care L-au însoțit, Iisus porni să urce dealul, Să-și bea până la fund pocalul De umilință și amar, Pășind pe-al Golgotei calvar. Pe culme-a fost crucificat, Iar hainele I le-au luat. Trăgând la sorți, le-au împărțit, Spre-a împlini ce-a fost vestit Printr-un proroc. Vorbind de ele, „Și-au împărțit hainele Mele” – Spusese el – „cămașa Mea, Sorți-au decis cui să se dea.”


Măcar că semne a făcut, Printre Iudei, ei n-au crezut, Nici chiar atuncea, în Iisus,


De-aceea, lor le venea greu A crede, ceea ce-au văzut Și-au auzit – ei n-au putut, Căci, prin Isaia, s-a vorbit:


Dar lucru-acesta a-mplinit, Ceea ce Legea a vestit, De mult, când spus-a despre ei: „Am fost urât, fără temei”.


Până acum, îi păzeam Eu Și-i ocroteam, în al Tău Nume, Pentru c-am fost cu ei, în lume. Din ei, nici unul n-a pierit, Afară doar de cel sortit Să fie al pierzării fiu, Precum Scripturile ne scriu.


„Păcat e să o sfâșiem. Haideți, mai bine, să punem Sorții s-aleagă între noi, Cui să-i rămână ea, apoi.” În acest fel, s-a împlinit Scriptura care-a glăsuit: „Și-au împărțit hainele Mele – Cămașa a rămas, din ele, Și-au pus sorții să-l hotărască, Pe cel care-o s-o dobândească”.


Însă, nu toți – e-adevărat – De Evanghelie-au ascultat. Tocmai de-aceea – cum se știe – Isaia zice-n prorocie: „Cine-a crezut, când am vorbit, Când noi am propovăduit?”


Isaia, însă, îndrăznește Mai mult și astfel le vorbește: „Iată, acuma, M-au aflat, Cei care nu M-au căutat; Și au ajuns a Mă ști bine, Cei care nu-ntrebau de Mine.”


Dar pentru cei ce sunt chemați – Printre Iudei sau Greci – aflați Că ea este – se poate spune – Putere și înțelepciune, Cari vine de la Dumnezeu.


De a-L descoperi, în mine, Pe singurul Său Fiu ceresc, Ca, între Neamuri, să-L vestesc, N-am întrebat pe nimeni, iată.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa