Ioan 12:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ Norodul care auzise, Glasul din cer, un tunet, zise Că auzit-a. Mulți spuneau – Și, cu părerea, își dădeau, Cum că „Acel, care-a vorbit, E-un înger, din văzduh venit.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁹ Mulțimea, care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: ‒ I-a vorbit un înger!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ Mulțimea de oameni care stătea acolo și care auzise acea voce, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „A fost un înger care a vorbit cu El.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ Mulțimea care stătea acolo și care auzise spunea că a fost un tunet; alții ziceau: „Un înger i-a vorbit”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁹ Iar mulţimea care stătea şi asculta zicea că a fost un tunet. Alţii spuneau: „I-a vorbit un înger.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ Norodul care stătea acolo și care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”

Ioan 12:29 Mawu Ofanana

Iov 40:9

Ai tu un braț ca și al Meu Și glas de tunet, cum am Eu?

Exodul 19:16

Și-a treia zi au auzit Tunete mari și au zărit Fulgere multe și-un nor gros, Care a coborât, în jos, Și muntele l-a-nvăluit. Atuncea, trâmbița-a pornit Ca să răsune cu putere, Peste-a poporului tăcere, Care privea înmărmurit, Căci groaza l-a încremenit.

Exodul 20:18

Poporul, tunete-auzea Și trâmbița, când el privea La flăcările muntelui, Ce fumega în fața lui. Privind această panoramă, Poporul era plin de teamă Și se ținea la depărtare.

Езекиел 10:5

Când heruvimii au pornit, Al aripilor vâjâit Tare se auzise iară, Până la curtea de afară. Zgomotu-acela îmi părea, Precum că e asemenea, Cu glasul Celui cari, mereu, E-Atotputernic Dumnezeu.

Fapte 9:7

Nimica, însă, n-au văzut Acei care l-au însoțit, Pe Saul. Ei au auzit, Vorbele spuse, de-acel glas, Și-nmărmuriți, toți, au rămas.

Revelația 11:19

Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”

Revelația 14:2

Un glas, atunci, am auzit, Care, din cer, era venit. Era ca vuietul pe care Îl face doar o apă mare, Sau tunetul ce-a bubuit. Glasul pe cari l-am auzit, Era al celor ce cântau Cu alăuta. Ei ședeau

Revelația 6:1

„În urmă, L-am văzut pe Miel, Cum, cea dintâi pecete, El A rupt-o și am auzit Un glas de tunet, ce-a rostit: „Vino și vezi!” Când m-am uitat, Plin de uimire-am observat, Că glasul care îmi vorbise, Dinspre făpturi se auzise, Căci cea care-mi vorbise mie Fusese o făptură vie, Din cele patru cari, aflate, Erau acolo, așezate.

Revelația 8:5

Apoi, pe înger, l-am văzut, Cum, din altar, el și-a umplut, Cădelnița, cu foc apoi. Sfârșind, se-ntoarse înapoi, Cu focul din altar luat, Și, pe pământ, l-a aruncat. Pe loc, atuncea, s-au stârnit Tunete, glasuri, și-au ieșit Fulgere mari. Apoi, de-ndat’, Pământul s-a cutremurat.