Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 11:55 - Biblia în versuri 2014

55 Când Paștele se-apropiau, Mulți, la Ierusalim, mergeau, Urmând ca să se pregătească – De Paște – să se curățească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

55 Paștele iudeilor era aproape și mulți din regiunea aceea se duceau la Ierusalim înainte de Paște ca să se curățească.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

55 În scurt timp, iudeii sărbătoreau Paștele. Acela era momentul când mulți oameni veneau la Ierusalim ca să se purifice înaintea sărbătoririi Paștelor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

55 Era aproape Paștele iudeilor și mulți din provincie au urcat la Ierusalím înainte de Paște, ca să se purifice.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

55 Şi se apropia Paştele iudeilor şi mulţi din ţară au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se curăţească.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

55 Paștele iudeilor erau aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească.

Onani mutuwo Koperani




Ioan 11:55
30 Mawu Ofanana  

Iacov a zis către ai lui, Precum și-ntreg norodului De care fost-a însoțit, În drumul său, necontenit: „Toți dumnezeii ce-i aveți – Străini – afară să-i scoateți! Cu toții să vă curățați Și hainele să vă schimbați!


După ospețe, Iov avea Un obicei bun: își sfințea Copiii, căci el s-a gândit Că „Poate, au păcătuit Și-au supărat, pe Dumnezeu.” Astfel, după ospăț, mereu, De dimineață se trezea Și-o ardere de tot jertfea El, pentru toți copiii lui, Cerând iertarea Domnului.


Ci-n nevinovăție – iată – Îmi curăț mâinile-așa dar, Când înconjor al Tău altar;


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat: „Poporul, să îl pregătești: Astăzi și mâine, să-l sfințești, Și să îl pui pe fiecare, Să-și spele haina ce o are.


„Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Atunci când întâmpla-se-va Că o să fie cineva Într-o călătorie-aflat – Sau poate este necurat Căci a atins vreun mort – să știe Că-i este-ngăduit să ție Paștele-n cinstea Domnului.


Atuncea, în popor, aflați, Au fost câțiva inși necurați, Căci au atins un mort. Deci ei, Alături de ceilalți Evrei, Nu au putut să prăznuiască Fără ca să păcătuiască, Paștele-acelea. Ei s-au dus La Moise și Aron și-au spus:


După ce-a isprăvit, Iisus, Discipolilor Săi, le-a spus:


„Doar peste două zile, noi Vom ține Paștele. Apoi – Pentru că timpul s-a-mplinit – El, Fiul, fi-va răstignit.”


Doar două zile mai erau, Și sărbătorile urmau: Întâi, praznicul Paștelor, Apoi cel al Azimilor. În acest timp, preoții mari, Precum și ai lor cărturari, Prin vicleșug, se străduiau Să-L prindă pe Iisus. Voiau Să-I afle un motiv – oricare – Să poată-apoi, să Îl omoare.


Când praznicul Azimilor – Numit și cel al Paștelor –


Doar șase zile-i despărțea, De Paști, când, în Betania, La Lazăr – cel ce-a fost trezit, Din moarte – Domnul a venit.


Era în prag de sărbătoare – Se-apropia praznicul mare, Cel ce, de Paști, e prăznuit. Iisus știa că I-a sosit Ceasul, când o să părăsească Această lume pământească, Urmând să fie înălțat, La Tatăl, de unde-a plecat. El, pe ai Săi – care erau Din lume și-n ea rămâneau – Îi iubea mult și i-a iubit, La fel de mult, pân’ la sfârșit.


La judecată-apoi, Iisus, De la Caiafa, a fost dus. Se luminase-a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În sala pentru judecat, Nici un Iudeu nu a intrat, Căci Paștele se-apropiau Și, să se spurce, nu voiau.


În pragul sărbătorilor – Spre Paștele Iudeilor – Iisus a hotărât: „Pornim, Cu toții, spre Ierusalim!”


Acolo, în locul acel, Vreo șase vase se găseau – De piatră – după cum cereau Credințele israelite. Pentru spălare, folosite, Acele vase mari, erau. Două, trei vedre trebuiau, Spre a umplea, unul din ele.


Apoi, un praznic a urmat; Iisus, cu ai Săi, a plecat Pân’ la Ierusalim. Avea


Era în preajma Paștelor, Spre praznicul Iudeilor.


Ia-i și cu ei, te curățește Și, pentru ei, te cheltuiește Să-și radă capul. Imediat, Că nu-i nimic adevărat – Din toate câte-au auzit Că despre tine s-au zvonit – Vedea-vor toți. De-asemenea, În felu-acesta, vor vedea Că umbli după rânduială Și ții Legea, fără-ndoială.


Pavel, pe oameni, i-a luat, S-a curățit și a intrat În Templu, unde a vestit Că timpul ce-a fost hărăzit, De curățire, s-a-ncheiat; În urmă, el a așezat O anumită zi, în care S-aducă, pentru fiecare, Jertfa, de lege rânduită, Când curățirea e sfârșită.


Tocmai atunci, niște Iudei, Din Asia – pârâșii mei – Tocmai atunci deci, curățit, Șezând în Templu, m-au găsit. Dar fără gloată-n jurul meu Și fără nici o zarvă. Eu


Deci, fiecare să vegheze Și, starea, să și-o cerceteze, Când, să mănânce, o să vrea, Din pâine, sau din vin să bea.


Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!


El a răspuns, la rândul său: „Da! Iată că eu vin la voi, Căci vreau ca să aduc apoi, O jertfă-n cinstea Domnului. Veniți și voi în fața Lui, La jertfa pe cari – astăzi – vreau, Lui Dumnezeu ca să o dau.” Și pe Isai, el l-a poftit – Dar mai ‘nainte la sfințit Pe el și pe feciorii lui – La jertfa dată Domnului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa