Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 11:42 - Biblia în versuri 2014

42 Știam că Tu, neîncetat, M-asculți, dar Eu așa vorbesc, Norodului să-i dovedesc, Că Tu, pe Mine, M-ai trimis.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

42 Știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta de dragul mulțimii care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

42 Știam că totdeauna Mă asculți; dar am vorbit astfel pentru mulțimea de oameni care este în jurul Meu, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

42 Eu știam că mă asculți întotdeauna. Însă am spus-o pentru mulțimea ce mă înconjoară, ca să creadă că tu m-ai trimis”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

42 Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am vorbit, ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

42 Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 11:42
27 Mawu Ofanana  

Crezi că, pe Tatăl, n-aș putea Să-L rog, să-Mi dea ajutorare? Doar peste doișpe legiuni are, De îngeri, gata pregătite, Pe care le-ar putea trimite, Dacă le-aș cere, imediat!


Că orice-I ceri lui Dumnezeu, Îndată, El are să-ți dea.”


Când plecă Marta, mulți Iudei – Care, în casă, se aflau, Și, mângâiere, încercau Să îi aducă – au ieșit, În urma ei, căci s-au gândit: „Precis că vrea să meargă lângă Mormânt, acolo, ca să plângă.”


Apoi, către cel mort, a zis, Cu glas puternic, răspicat: „Hai Lazăre, ieși, imediat!”


Pentru că, din a lui pricină, La ei, mulți n-au mai vrut să vină, Ci – cu mai mult drag – ei s-au dus, Sfârșind a crede în Iisus.


Acei care L-au însoțit Când, din mormânt, El l-a chemat, Pe Lazăr și l-a înviat, Mărturiseau, acum, de El.


Pentru ei, Tată, Mă rog Ție, Căci vreau – ca ei – una să fie, Așa precum Tu ești în Mine – La fel cum și Eu sunt în Tine – Pentru-a putea și ei, apoi, Să fie tot una, cu Noi, Să creadă lumea, ce am zis, Când spus-am că Tu M-ai trimis.


Neprihănitule-al Meu Tată, Că lumea nu Te-a cunoscut, Ci numai Eu, doar, Te-am știut; Însă, acum, și ei știu bine, Că sunt trimis, aici, de Tine.


Le-am dat, ceea ce am adus: Cuvintele ce Mi le-ai spus. Ei au știut, când le-au primit, Că, de la Tine, am ieșit Și au crezut, precum le-am zis, Că Tu, în lume, M-ai trimis.


În carte. Însă, ce aveți, S-a scris, pentru ca să puteți A crede voi, cum că Iisus Este Hristos, care – de sus – Venit-a, că e viu mereu, Că Îi e Fiu lui Dumnezeu.


Prin Fiul Său, Dumnezeu vrea Ca mântuire să îi dea, Lumii – acesta-i al Său țel – Nu să o judece, prin El.


De judec, judecata Mea Este, mereu, adevărată, Căci nu-s singur; ci, al Meu Tată – Acela care M-a trimis –


El e cu Mine, ne-ncetat: Nicicând, El nu M-a părăsit, Căci voia Sa, am împlinit.”


Iisus le zise: „Vă spun Eu: De L-ați avea Tată, pe Mine, Atuncea, M-ați iubi și-ați ține La ce v-am spus, pentru că Eu Ieșit-am de la Dumnezeu, Și-n lumea voastră am sosit; Nu de la Mine am venit, Ci sunt aici – cum v-am mai zis – Pentru că Domnul M-a trimis.


Iată că Domnul a făcut Ceea ce Legea n-a putut, Pentru că firea pământească A reușit să o oprească, Lăsând-o fără de putere. Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere – Atuncea a intervenit Și astfel, fost-a osândit Păcatu-n firea pământească, Căci L-a trimis să se jertfească Pe însuși Fiul Său – Cel care – O fire asemănătoare, Cu a păcatului, luase Când, înspre lume, se-ndreptase,


Dar când venit-a, peste fire, A vremurilor împlinire, Tatăl, din ceruri – cum a zis – Pe al Său Fiu, ni L-a trimis – Cari, prin femeie-i zămislit Și cari, sub Lege, a venit –


El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –


De-aceea și poate, mereu, Pe cei care, de Dumnezeu, Se-apropie, ca, negreșit, Apoi, în chip desăvârșit, Să-i mântuiască, căci trăiește De-a pururea și mijlocește Pentru cei care sunt ai Lui, Mereu, în fața Tatălui.


Noi am văzut și vă vestim – Căci tuturor mărturisim – Că Tatăl – Dumnezeu Cel viu – În lume, L-a trimis pe Fiu – Pe Fiul Său, precum se știe – Ca El, Mântuitor, să fie.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa