Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 11:4 - Biblia în versuri 2014

4 Ascultând știrile, a spus: „Spre moarte, nu-i boala, zic Eu; Spre slavă-I e, lui Dumnezeu, Ca astfel, Fiul Său iubit – Prin ea – să fie proslăvit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Dar când a auzit vestea, Isus a zis: „Această boală nu este destinată să ducă (doar) la moarte, ci să demonstreze gloria lui Dumnezeu; pentru ca Fiul Omului să fie glorificat prin (ce se va întâmpla cu) ea.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Auzind, Isus a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat prin ea”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Când a auzit, Iisus a spus: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea să fie preamărit Fiul lui Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 11:4
20 Mawu Ofanana  

Când dimineața va să vie, Vedea-veți slava Domnului – Căci ați cârtit în contra Lui – Iar Dumnezeu v-a auzit. Dar ce suntem noi, de-ați cârtit, Cu toții împotriva noastră?”


Chiar dacă nu vă e pe plac A crede – totuși, să credeți, Lucrările ce le vedeți, Ca astfel, să știe oricine, Precum că Tatăl e în Mine, În timp ce Eu, în Tatăl, sânt.”


„Marto, dar oare, nu Ți-am spus, Ție” – a zis Domnul Iisus – „Că trebuie numai să crezi, Ca slava Domnului, s-o vezi?”


Să-Ți proslăvești, Numele, Tată!” Din cer, s-a auzit, pe dată, Un glas ce-a zis: „L-am proslăvit Și-L proslăvesc, necontenit!”


Când a sfârșit, spre cer, Iisus Și-a ridicat ochii și-a spus: „Tată, ceasul, acum, sosește! Pe Fiul Tău, Îl proslăvește, Ca astfel să fii proslăvit,


Căci sunt ai Tăi. Tot ce am Eu E și al Tău, precum și-al Meu E totul, că Mi-ai dăruit Tot ce-i al Tău și, proslăvit,


De către Tine. Acum, Tată, Mă proslăvește dar, pe Mine, Cu slava ce-o aveam, la Tine, ‘Nainte de-a se fi făcut


În acest fel, au început Minunile, ce le-a făcut Iisus, în Cana Galileea. Și-a arătat, în vremea ‘ceea, Slava, iar ucenicii Lui, Crezură-n Fiul omului.


Pentru ca toți să Îl cinstească, Pe Fiu, și să Îl prețuiască, Precum, pe Tatăl, Îl cinstesc. Cei cari, pe Fiu, nu-L prețuiesc, Îl necinstesc – v-o spun deschis – Pe Tatăl, care L-a trimis.


„Când, singur, M-aș slăvi, vă zic, Că slava Mea n-ar fi nimic” – Spuse Iisus – „dar Tatăl Meu – Cărui, al vostru Dumnezeu Îi ziceți voi – El Mă slăvește.


Când Fariseii l-au chemat, Pe orbul ce-a fost vindecat, I-au zis: „Slavă, lui Dumnezeu, De-acuma, să Îi dai, mereu! Cel ce te-a vindecat, pe tine, E-un păcătos, știm foarte bine.”


Atuncea, către ucenici, Iisus a zis: „Nici el și nici Ai săi părinți nu au greșit – Nimeni nu a păcătuit. S-a născut orb, ca să se-arate Lucrările mari, minunate, Ale lui Dumnezeu, în el – De-aceea, s-a născut astfel.


„S-au poticnit”, vă-ntreb acum, „Ei, ca să cadă?” Nicidecum! Ci prin alunecarea lor, Drum s-a deschis, Neamurilor, Ca mântuirea s-o primească, Și faptu-acesta să stârnească – Prin oamenii cari au să vie – A lui Israel gelozie.


Să fiți dar plini – deasupra firii – De roadele neprihănirii, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Spre slava Tatălui de Sus.


Nădejdea mea-i în Cel de Sus, Și știu, într-adevăr, prea bine, Că nu voi fi dat de rușine – Apoi – în față-I, cu nimic. De-aceea, pot ca să vă zic, Cum că Hristos, întotdeauna, În al meu trup, va fi într-una, Cu îndrăzneală, proslăvit Prin viața mea, necontenit; Și proslăvit, de-asemenea, Va fi El și prin moartea mea.


Care, prin El, credeți apoi, În Dumnezeu ce L-a-nviat Din morți și, slavă, El I-a dat, Pentru a face cu putință, S-aveți nădejde și credință, În Dumnezeu, neîncetat.


Dacă vorbește cineva, Când va avea de spus ceva, Să folosească, tot mereu, Cuvintele lui Dumnezeu. Atunci când are cineva, Să îi slujească altcuiva, Slujirea trebuie-mplinită După puterea dobândită De-acela, de la Dumnezeu; Pentru ca astfel, tot mereu, Să fie Dumnezeu slăvit, Prin Cel ce fost-a răstignit, Deci prin Iisus Hristos, Cel care Și slavă și putere are, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor! Amin.


Dacă sunteți batjocoriți, Pentru-al Său Nume, fericiți Trebuie ca să fiți apoi. Ferice dar, este de voi, Pentru că Duhul Domnului – Adică Duhul slavei Lui – Se odihnește, peste voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa